Într-o vreme când Roma era în primejdie, Senatul a chemat la conducere pe unul dintre cei mai viteji şi mai modeşti bărbaţi: Cincinatus.
În timpul său liber, acesta se ocupa cu munca la câmp, pe moşioara lui pe care şi-o lucra singur cu soţia sa.
Trimişii Romei l-au găsit arând. Când a auzit chemarea, a plecat îndată, spunând soţiei:
– …Ai grijă ca ogorul nostru să fie muncit bine.
A luat conducerea ţării şi a armatelor, iar după ce a câştigat o mare biruinţă asupra vrăjmaşilor, nu şi-a păstrat nimic pentru el din toată prada de război. A împărţit totul ostaşilor săi.
La Roma i se făcu o primire împărătească. I se oferiră tot felul de daruri şi onoruri. Dar el nu primi nimic, ci spuse:
– Nu mi-am făcut decât datoria. De ce să primesc? Şi, văzând că nu mai era nevoie de el, se întoarse iarăşi la ţară, să-şi are mai departe mica lui bucată de pământ.
Hristos a spus: „Iar voi, după ce veţi face toate acestea, să ziceţi: Suntem nişte robi netrebnici; n-am făcut decât ceea ce eram datori să facem” (Luca 17, 10).
Ce spun Sfinţii noştri Părinţi
Învăţătorii de a căror persoană depinde mântuirea altora trebuie să aibă înţelepciune şi virtute de la Domnul Duhul Sfânt, trebuie să aibă dragoste şi râvnă, veghind ca să-i poată duce pe alţii la mântuire.
Nimic nu-l înalţă pe cineva mai mult spre slavă ca o conştiinţă totdeauna curată şi veghetoare.
Cel care îşi păstrează conştiinţa nepătată, chiar şi în zdrenţe dacă ar fi îmbrăcat şi dacă de foame ar fi chinuit, acela va fi totdeauna liniştit şi fericit.
Sf. Ioan Gură de Aur
Dacă doreşti să ai totdeauna o îndrumare mântuitoare, ia aminte la conştiinţa ta şi împlineşte fără nici o amânare ceea ce îţi spune ea din partea lui Dumnezeu, întocmai şi îndată.
Sf. Marcu Ascetul
Lenea schimbă duhul în carne, iar carnea în putrejune. Fii totdeauna ostenitor şi treaz.
Filocalia
* * *
Voi rugaţi mereu pe Domnul ca-n lumină şi-n sfinţire
să v-ajute să ajungeţi starea de desăvârşire.
*
Te lauzi cu Biserica ta, cu credinţa ta cea ortodoxă? Foarte bine. Şi eu mă laud cu ele: sunt averea noastră cea mai scumpă…
Dar ne vom pierde mântuirea dacă nu lucrăm veghetori cu această avere, având un cuget mereu curat şi treaz.
Eşti tatăl unei familii,
eşti primarul unui sat,
eşti învăţătorul unei şcoli,
eşti preotul şi păstorul unor suflete?
Simte-ţi toată datoria şi marea răspundere!
Lucrează în aşa fel ca să poţi da socoteală bună în orice clipă lui Dumnezeu.
Eu te întreb, dragul meu: de câte ori te-ai cutremurat tu în faţa acestei mari răspunderi?
Părintele Iosif Trifa
*
Omul nou se zămisleşte,
se hrăneşte şi trăieşte
prin al Domnului Cuvânt.
– Fericit cine-l doreşte,
că-n el creşte şi rodeşte,
întărit de Duhul Sfânt.
Împreună lucrători cu Dumnezeu
Traian Dorz
– Ed. a 2-a, rev.. – Sibiu : Oastea Domnului, 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu