În mijlocul Matematicii stã El Cel Întreg, de la care pornesc adãugîndu-se toate celelalte cifre, sau din care ies. Și în Plus-Infinit și în Minus-Infinit.
Cãci, în mare, este El 1, multiplicat cu El Însuși, pînã cînd se ajunge la numãrul pentru care nu mai este denumire, cum nu mai este nici sfîrșit.
Infinit fiind și prin valoarea Sa și prin posibilitãțile Sale, iar undeva, în Infinit, (ori pînã unde ai putea ajunge) vei avea la capãt tot un 1, adicã tot pe El, oricîte zerouri L-ar urma, toate, în ele însele, nevalorînd nimic, decît în raport cu El, așezate în urma Lui, vor arãta tot mai puternic valoarea cea necuprinsã a aceluiași 1, prin care au început și pe care Îl urmeazã.
Dupã cum și noi înșine, nici noi n-am avea nici o valoare, ci sîntem cîte un zero fiecare, ci numai dacã în fruntea noastrã este Hristos, El Cel 1, atunci fiecare cãpãtãm valoare.
Cu atît mai mare, cu cît sîntem mai mulți în urma Lui.
În mic, în Infinitul Mic, tot așa, toate pornesc de la El și toate se sfîrșesc cu El...
El 1, fiind Cheia fãrã de care nimic nu se poate deschide și rezolva.
Fãrã El, tot sistemul devine un haos. Toatã construcția se prãbușește, ca fãrã stîlpul care le susține, ca fãrã osia care le poartã, ca fãrã temelia care le sprijinã.
Traian Dorz, din „Hristos – Dumnezeul nostru” – Meditaţii după Evanghelia după Ioan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu