„Asemenea este împărăţia lui Dumnezeu cu o comoară ascunsă...“

Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

Iarăşi, este asemenea împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune.

Şi, aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.“ (Matei 13, 44-46)

Plină de un adânc înţeles este această asemănare, pe care a spus-o Iisus Mântuitorul. În ea se află taina şi înţelesul unei vieţi de creştin adevărat. Căci a fi un creştin adevărat şi a trăi o viaţă de putere creştinească nu înseamnă atât a nu face ceea şi ceea de frica focului din iad sau a face ceea şi ceea pentru că aşa porunceşte Dumnezeu, ci înseamnă mai ales a afla comoara cea ascunsă a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Ştii tu ce înseamnă să afli această comoară? Înseamnă să afli dragostea cu care te-a iubit şi te iubeşte Dumnezeu, că pe Însuşi Fiul Său L-a dat Jertfă pentru tine, pentru iubirea ta şi pentru iertare ta. Să afli comoara cea ascunsă înseamnă să afli cât de mult te-a iubit Iisus Mântuitorul, că a murit pentru tine, pentru păcatele tale şi pentru mântuirea ta, să afli cât de mult te iubeşte Mântuitorul şi cum face totul să te atragă la El. Să afli comoara cea ascunsă înseamnă să afli puterea, să afli bucuria, să afli mângâierea, să afli lumina şi viaţa ce le capeţi când L-ai aflat cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea Sfântă şi când trăieşti o viaţă cu El. Numai când ai aflat această comoară, faci totul să o poţi dobândi şi să poţi dobândi şi viaţa cea de veci. O astfel de comoară aflase Apostolul Pavel când scria filipenilor: „Pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pe Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc... Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui... Ca, doar, să pot ajunge la învierea din morţi“ (Filip. 3, 8-11). Apostol Pavel Îl aflase pe Mântuitorul – Comoara cea mai scumpă pe care o poate afla un om aici pe pământ – şi prin dobândirea acestei comori nădăjduia să dobândească şi învierea din morţi şi viaţa veşnică. „Cel ce Mă află, zice Domnul, a aflat viaţa“ (Pilde 8, 35).

Puţini sunt însă azi cei ce află această comoară. Împărăţia lui Dumnezeu este şi azi o comoară ascunsă pentru cei mai mulţi creştini. Lumea şi viaţa oamenilor de azi e plină de fărădelegi, de idoli şi de păcate tocmai pentru că oamenii n-au aflat comoara, arând în ţarina lor. O, ce înţeles adânc a pus Mântuitorul în acest lucru! Aşa se află şi comoara Împărăţiei lui Dumnezeu: arând în ogorul cel sufletesc, arând şi lucrând în ţarina inimii tale, în ţarina învăţăturilor mântuirii sufleteşti. Cum vrei să afli comoara Împărăţiei lui Dumnezeu, dacă tu nu sapi după ea, dacă tu veşnic nu lucrezi în ogorul cel sufletesc? Taina plugăriei este să ari mai adânc. O comoară – de roadă bogată – află plugarul când ară adânc. Aşa se află şi comoara Împărăţiei lui Dumnezeu: arând mai adânc, lucrând şi pătrunzând mai adânc în taina învăţăturilor sufleteşti. Noi arăm la suprafaţă şi de aceea nu aflăm comoara „ascunsă“.

Şi apoi ce ne spune mai departe asemănarea Mântuitorului? O mare schimbare s-a făcut în viaţa omului care aflase comoara cea ascunsă. Toată viaţa lui era cuprinsă şi pătrunsă acum de un singur gând şi o singură grijă: să-şi poată cumpăra ţarina cea cu comoara. Întorcându-se acasă, a început repede a vinde ce avea, să-şi facă bani de cumpărare. Cei de acasă şi vecinii lui se vor fi mirat de schimbarea omului (aşa cum se miră şi azi de schimbarea omului care a aflat comoara mântuirii sufleteşti). În întreg satul va fi umblat vorba: „Auzit-aţi, măi, ce a păţit omul cela şi cela? Cică vrea să-şi vândă tot ce are şi să-şi cumpere un dărab de loc slab şi nelucrat... Vai de el, săracul... poate a slăbit de minte“... Însă cel ce aflase comoara n‑avea grijă de şoaptele oamenilor, căci ştia el că ţarina lui cea nouă e mai scumpă decât toate averile oamenilor.

Aşa trebuie să se schimbe şi viaţa noastră când am aflat cu adevărat comoara Împărăţiei lui Dumnezeu. Dar să nu creadă cineva că această schimbare ar sta în aceea că omul trebuie să-şi vândă averea şi tot ce are, să poată dobândi Împărăţia lui Dumnezeu. Această schimbare trebuie înţeleasă aşa, că dintr-o dată ţi se deschid ochii şi mintea să afli şi să înţelegi că nimic din această lume n-are preţ faţă de Împărăţia lui Dumnezeu şi dobândirea ei. Când afli această comoară, de dragul ei îţi vinzi nu averea, ci patimile, plăcerile, poftele şi năravurile cele rele. În faţa acestei comori, afli că n-are nici un preţ ceea ce ţi se părea mai dulce... ba afli că e mai amar. Când ai aflat această comoară atunci îţi pui în slujba Domnului toate puterile, toată averea ta sufletească şi lumească, să o poţi cumpăra. Ca lui Zacheu ţi se deschide atunci şi punga pentru lucrul Domnului, pentru ajutorarea săracilor şi pentru lipsurile sufletului tău. Când ai aflat această comoară, atunci nu mai eşti tu sluga şi robul banilor şi al averilor tale, ci ele sunt slugile tale şi fac ce porunceşti tu.

Oamenii de azi ţin la plăceri, la înşelăciuni, la nedreptăţi, la strângeri de bani şi averi (zgârcenia) tocmai fiindcă n-au aflat comoara cea ascunsă.

Iisus a zis odată că „Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră“ (Luca 12, 34). Comoara oamenilor de azi sunt plăcerile şi bunurile cele lumeşti şi de aceea şi inima lor este acolo.

Eu te întreb, iubite cititorule, ai aflat tu comoara cea ascunsă a Împărăţiei lui Dumnezeu, ai aflat tu ce comoară este o viaţă trăită cu Domnul, L-ai aflat tu cu adevărat pe Mântuitorul şi, prin El, viaţa cea de veci? Dacă n-ai aflat‑o, eu te întreb: ce faci tu ca să o poţi afla şi cumpăra?

În pilda de mai sus, Iisus Mântuitorul a asemănat Împărăţia lui Dumnezeu şi cu un neguţător care umblă şi îşi bagă banii şi averea în cumpărarea unui mărgăritar de preţ mult. În legătură cu aceasta, îmi aduc aminte de o mult grăitoare întâmplare. În anul 1918, când se temeau oamenii că rămân banii pe nimica, un mare bogătan şi-a băgat toţi banii într-o piatră scumpă. Însă pe urmă, la un an, s-a adeverit că piatra era mincinoasă (falsă) şi astfel bogătanul şi-a pierdut toţi banii. Aşa păţesc toţi acei mulţi, mulţi creştini, care îşi cumpără în această viaţă comori care, pe urmă, când moare omul, se adeveresc că-s mincinoase şi n-au nici un preţ.

Astfel de comori stângi şi tu, iubite cititorule?