Nu de rareori duhovnicii se confruntă cu situaţii de felul titlului de mai sus. Asta nu că ar fi cu adevărat aşa, dar aceasta vine ori din cunoaşterea puţină a credinţei, ori din cauza superficialităţi cu care tratăm mântuirea. In-drumătorul de spovedanie este plin de sugestii care ne ajută să ne cunoaştem căderile. În trei direcţii să ne îndreptăm cercetarea conştiinţei;-Greşeli faţă de Dumnezeu,
- Faţă de semen,
- Şi faţă de noi înşine.
Să încercam o meditaţie după cele zece porunci.
1.Chiar n’am idolatrizat pe nimnei şi nimic. N’am făcut idol din părinţi, din soţ, din copii şi pentru ei am lăsat la o parte pe Hristos şi datoriile creştineşti? - biserica, rugăciunea, posturile, meditaţia, citirea? Am cheltuit timp pentru filme, televizor, meciuri, vizite, în timp ce trebuia să fim în bi-serică sau la rugăciune? Ţi-ai făcut rugăciunile prescrise în totalitate, seara, dimineaţa, peste zi? Ţii posturile, miercurea, vinerea, mănânci carne, dispreţuind pe sfinţii părinţi şi biserica? Citeşti cărţi ale altor religii şi culte, dispreţuind învăţătura ortodoxă şi primind idei străine sau protestante? Eşti superstiţios sau mergi la ghicitori sau vrăjitori sau faci tu însuţi aşa ceva?
2.Nu ne’am împodobit casa cu tablouri, postere, cu artişti, fotbalişti, nuduri, în timp ce icoanele cu Hristos, Maica Domnului şi sfinţii, sunt dosite puse în locuri de necinste, ca să nu arătăm celor ce ne vin în casă că suntem credincioşi?
3.N’am vorbit de Dumnezeu, de Iisus, de Duhul Sfânt, de Maica Domnului, de sfinţi, cu cineva ironizând sau ascultând glume sau discuţii fără respect faţa de divinitate şi cele sfinte? Nu ironizezi pe episcopi, pe preoţi, îi judeci îi vorbeşti de rău, râzi de Sfintele Taine, de spovedanie, de împărtăşanie, dând şi altora curaj la a nu le practica?
4.Chear am respectat duminecile şi sărbătorile mergând la biserică cu regularitate, nu în alte locuri, n’am lucrat ceva ce-ar fi fost oprit în aceste zile? Sau dacă am mers am fost acolo cu toată fiinţa sau numai cu trupul, iar mintea am lasat-o să hoinărească pe aiurea? N’am mers la cumpărături, târguri, meciuri, spectacole, che-furi sâmbătă noaptea, iar a doua zi am dormit nemergâd la biserică, am mers prea târziu şi am plecat prea devreme sau chear mergând am fort ispită cuiva prin îmbrăcăminte, farduri, parfumuri, nu m-am purtat fără evlavie în casa lui Dumnezeu, vorbind cu alţii, râzând sau făcând semne?
5.Am cinstit sau cinstesc pe părinţi cum se cuvine, căutându-i sau chemândui la telefon sau ajutândui material dacă au nevoie? Sau dacă sunt trecuţi la Domnul le-am făcut parastasele, îi pomenesc la Sfintele Liturghii, cum se cu-vine? Le îngrijesc mor-mintele mă rog pentru odihna lor?
6.N’ai ucis niciodată măcar o muscă, sau un pui de pasăre dacă nu oameni? Nu ai ucis cu vorba pe cineva care din pricina ta a fost în-tristat, bătut sau chear arestat? Te-ai invoit cu soţul, prietenul, să avortezi, care tot ucidere se cheamă?
7.Dăcă n-ai avut legături trupeşti cu femei, barbaţi, nu te-ai uitat la cineva poftind sau imaginânduţi păcatul? Sau îţi aminteşti astfel de păcate făcute în tinereţe, sau ai făcut alte necurăţii? Ai privit filme, reviste, ai citit cărţi care te-au incitat la acest păcat ? Ori ai spus altora să facă acest lucru că nu-i păcat?
8.N’ai luat de nici unde nici măcar o floare, un fruct, n’ai pus lucruri în buzunar din magazine sau ai luat din casele altora lucruri sau bani ori alte bunuri? N’ai ţinut pentru tine ce trebuia oferit lui Dumnezeu, dai bisericii zeciuiala cerută de Biblie, sau măcar o parte, din munca ta? Sau ai luat din ce este al biserici?
9.N’ai pârât pe cineva, n’ai spus minciuni, altora făcâd intrigă, ori la politie, judecător sau în alt loc?
10.N-ai dorit nimic din ce este a apropelui, casa, banii, maşina, femeia, bărbatul, serviciul, faima sau orice altceva? Ai milă de semenul în lipsă îl ajuţi cu mâncare, haine, îl mângâi la întristare, în boală? Îl înveţi pe cel care nu ştie credinţa, îi arăţi calea dreaptă, îi vorbeşti de Dumezeu, de judecată, de rai, de iad sau te îndoieşti tu însuţi de acestea? Îi ierţi pe cei care ţi-au greşit? Te bucuri de necazul vrăjmaşului tău?
N’ai greşit faţă de tine însuţi trup şi suflet? Nu ţi-ai abuzat proprul corp cu lăcomia pânte-celui, cu mâncare şi băutură excesivă, sau chiar nu l-ai hrănit, îmbolnăvindu-l? Porţi grijă de sufletul tău ca unul ce are şi el nevoie de hrană, dar duhovnicească? Ori l-ai neglijat şi l-ai sărăcit punând mai mult accent pe trup?
În concluzie îl iubeşti pe Dumnezeu mai mult ca orice de pe lume, şi pe semenul tău ca pe tine însuţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu