Aruncaţi mreaja!…

Iisus le-a zis: «Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi». Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.“ (Ioan 21, 6)

Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, este ca o mare plină. Oriunde ai arunca mreaja credinţei, cu foame duhovnicească, vei găsi din belşug adevăruri cu care să te hrăneşti. Sfânta Scriptură este hrană pentru orice vârstă şi pentru orice gust duhovnicesc.

Pentru cei mici are lapte duhovnicesc şi dulciuri gustoase, adevăruri începătoare (I Pt. 2, 2).

Pentru cei mari este nespus de mare şi cuprinde atâtea adevăruri desăvârşite, atât de înalte şi atât de adânci, încât nu este şi nu va fi niciodată pe pământ o minte omenească să poată spune că le-a cuprins pe toate. (Ev. 6, 1)

Pentru cei înfometaţi are hrană din belşug.

Pentru cei pretenţioşi are nespus de felurite bunătăţi în aşa fel, încât niciodată să nu li se piardă dorinţa şi foamea după ele.

Pentru cei vârstnici, pentru cei trecuţi prin greutăţile şi încercările vieţii are hrana înţelepciunii celei mai mari.

Pentru cei bolnavi are totdeauna balsamul vindecător şi hrană întăritoare.

Pentru inimile zdrobite are leacul înnoitor şi înviorător.

Pentru cei slăbiţi are întărire.

Chiar mort să fie cineva şi, dacă se apropie de puterea ei, este înviat.

Nu există nici un om, de nici o vârstă omenească, în nici o trebuinţă sau stare în care se poate ajunge, pe care Biblia să nu-l poată ajuta şi izbăvi dacă se apropie de ea şi o crede.

Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, este mai îndeajuns şi mai necesar oamenilor chiar decât  soarele şi decât izvoarele. Nimeni nu este ocolit de harul lui Dumnezeu prin Hristos, Care ne este descoperit şi dăruit nouă prin Biblia Sa.

Biblia este ca apa mărilor: adică este a tuturor. Nu este numai a unuia, e internaţională.

Însă la marginile acestor ape te izbeşti de împotrivirea celor care spun că marea este a lor. Marginile mărilor sunt stăpânite de ţările de pe malul lor. La margini nu pot pescui decât cu autorizaţia acelora… Dar dacă treci de limitele teritoriale ale omului, în nemărginirea apelor adânci poţi să prinzi cât vrei, eşti desăvârşit liber!

Ce bine este când nu eşti îngrădit şi robit! Ce bine este când nu eşti obligat să pescuieşti totul numai pentru interesul cuiva! Când depăşeşti limitele teritoriale ale unor interese de sectă, de partidă, de asociaţie şi lucrezi liber pentru bucuria tuturor, de orice neam, de orice vârstă, de orice stare, de orice culoare, de orice rang – în aceeaşi măsură şi cu aceeaşi dragoste cu care lucrează Dumnezeu; cu care El dăruieşte soarele şi ploaia, vântul şi apa tuturor. Din luntrea ta să poţi da tuturor, dar să nu furi din luntrile tuturor pentru luntrea ta.

Aruncaţi mreaja în partea dreaptă!

Căutaţi totdeauna cu o dorinţă dreaptă adevărul lui Dumnezeu în Cuvântul voii Lui.

Umblaţi în cercetarea Bibliei cu un cuget drept. Cu o judecată dreaptă, cu o conştiinţă cinstită şi cu un gând sincer.

Cu cel drept, Tu eşti drept, Doamne, spune Cuvântul lui Dumnezeu (Ps. 18, 25-26).

Tu dai dreptate celui drept şi îi faci după neprihănirea lui (I Regi 8, 32).

Sunt în Cuvântul lui Dumnezeu nespuse făgăduinţe pentru cei drepţi, cum sunt şi înştiinţări pentru cei nedrepţi.

Cea mai mare parte a făgăduinţelor Domnului din Cuvântul Lui este făcută celor de-a dreapta Lui.

Dar este şi o mare parte de înştiinţări şi de adevăruri privitoare la cei care îşi aleg partea celor de-a stânga Sa.

Cea mai luminoasă parte a Bibliei este cea plină de adevăruri mântuitoare, unificatoare, încurajatoare, înălţătoare.

Dar este şi partea cealaltă, a interpretărilor dezbinătoare, tulburătoare, aspre, intolerante, vrăjmaşe şi nedrepte.

Depinde unde îţi arunci mreaja şi ce vrei să pescuieşti din Cuvântul Domnului.

Depinde cu ce gând cauţi adevărurile şi textele Bibliei.

Depinde cu ce scop pescuieşti în apa Evangheliei.

Depinde în slujba cui şi în limitele cui slujeşti.

Dacă vrei ca osteneala ta să nu fie zadarnică, dacă doreşti ca rodul tău să fie binecuvântat şi munca ta să aibă o răsplată veşnică, ascultă de porunca Domnului, aruncă-ţi mreaja de partea dreaptă.

Umblă cu un cuget curat şi cu un gând cinstit în cercetarea şi interpretarea Bibliei şi în tot ce urmăreşti în lumea şi viaţa asta. Şi caută adevărurile mântuitoare din ea, ca să fii binecuvântat. Nu pe cele egoiste, ca să nu fii blestemat.

Când ucenicii Domnului umblă astfel după îndrumarea Domnului şi a Cuvântului Sfânt, ei nu se vor întoarce niciodată cu mreaja goală. Totdeauna mreaja chemărilor mântuirii se va umple de suflete predate Domnului.

Când Cuvântul este propovăduit după voia lui Dumnezeu, nu este nevoie să se arunce mreaja de nenumărate ori, ci este de-ajuns o singură dată.

Nu este nevoie să se tot facă zeci de chemări şi să se tot repete până la dezgust supărătoarele îndemnuri: veniţi, veniţi, veniţi…

E de-ajuns o singură chemare!

Sufletele nu trebuie să vină forţate din afară, ci îndemnate dinlăuntru.

Altfel, fără de îndemnul lor lăuntric, poate vor veni, dar sigur nu vor rămâne. Ce urât e lucrătorul ambiţios care tot forţează sufletele cu chemări supărătoare şi repetate – şi nu cu puterea Duhului Sfânt!

Domnul Iisus a zis: Roada voastră să rămână. Dar roadele unor chemări neatrase de Duh, ci forţate de fire, nu vor rămâne aproape niciodată. Iar dacă vor şi rămâne, multe din ele nu vor fi spre bucurie, ci numai spre durere, ca acela ce le-a făcut chemările.

De cele mai multe ori, prea multele aruncări de mreajă aduc în corabia Domnului prea multe vietăţi care nu sunt peşti curaţi. Din pricina acestora apoi vin tulburările, vânzările, certurile şi dezbinările în Lucrarea Domnului.

O, sfinţi pescari, fiţi foarte atenţi ce prindeţi şi ce aduceţi în adunarea Domnului!

Aruncaţi mreaja în partea dreaptă… Faceţi chemarea cutremurătoare, dar puţină.

Nu cumva să vă faceţi vinovaţi aducând cu grămada tot felul de fiinţe care vor otrăvi, vor muşca, vor strica Lucrarea lui Dumnezeu. Nu vă faceţi, prin grabă, părtaşi păcatelor celor care vin în mreaja Domnului fără naşterea din nou, tot cu firea lor de broască sau de şarpe, sau de lipitoare.

Ce cutremurător este sfatul: să nu-ţi pui cu grabă mâinile peste nimeni (I Tim. 5, 22)!

Toată durerea cea mai mare a Lucrării Domnului a venit şi va mai veni din partea acestora care au fost aduşi cu graba şi cu grămada, prin chemări forţate şi fireşti, pentru ca acel ce i-a adus să se laude cu mulţimea trupurilor prinse de el.

Preaslăvitul nostru Domn şi Mântuitor, Iisuse Doamne, Te rugăm, dăruieşte-ne tuturor foamea şi setea după Tine.

Dar ajută-ne, Te rugăm, să Te căutăm câtă vreme Te putem găsi şi acolo unde Te putem afla într-adevăr pe Tine.

Te rugăm să dăruieşti tuturor celor ce umblă în Cuvântul Tău cugetul drept, vorbirea dreaptă şi scopuri drepte – precum şi grija de a face totul potrivit voii Tale, ca roada lor să fie bună. Şi răsplata lor, fericită. Nu cumva, umblând îndemnaţi de viclenie şi fireşti ambiţii, lucrând rău, să aducă în corabia Ta şerpi, în loc de peşti şi otravă, în loc de hrană. Căci mulţi au făcut răul acesta şi încă îl mai fac, iar Lucrarea Ta nu mai poate scăpa de urmaşii acestora, care şi ei fac tot aşa, ca părinţii lor.

Curăţă, Doamne, Tu tot ce este neghină din grâu şi şarpe din peşte. Amin.

Traian Dorz, din ”Hristos – slava noastră”