Dacă vei cunoaşte misterul
Nemărginit al cerului
unde trăiesc acum ,
cu orizonturi fără de sfârşit
cu lumina care cuprinde
şi pătrunde-orice lucru,
nu ai mai plânge, dacă mă iubeşti!
Nemărginit al cerului
unde trăiesc acum ,
cu orizonturi fără de sfârşit
cu lumina care cuprinde
şi pătrunde-orice lucru,
nu ai mai plânge, dacă mă iubeşti!
De-acum sunt învăluit
de farmecul lui D-zeu
în nesfârşita lui frumuseţe.
Cele de odinioră
sunt atât de mici în comparaţie
cu toate acestea!
de farmecul lui D-zeu
în nesfârşita lui frumuseţe.
Cele de odinioră
sunt atât de mici în comparaţie
cu toate acestea!
Mi-a rămas dragostea ,
faţă de tine,
o tandreţe atât de mare
pe care tu nici nu ţi-o poţi imagina.
Trăiesc o bucurie curată
faţă de tine,
o tandreţe atât de mare
pe care tu nici nu ţi-o poţi imagina.
Trăiesc o bucurie curată
În necazurile vieții
gândeşte-te la acest lăcaş
unde vom fi împreună într-o zi,
dincolo de moarte,
săturaţi de apele izvorului nesecat
al bucuriei şi al iubirii nesfârşite.
gândeşte-te la acest lăcaş
unde vom fi împreună într-o zi,
dincolo de moarte,
săturaţi de apele izvorului nesecat
al bucuriei şi al iubirii nesfârşite.
Nu plânge,
dacă mă iubeşti cu adevărat!
dacă mă iubeşti cu adevărat!
(de Sf. Augustin)
P.S. Nu plâng, mamă...nu plâng, tată...dar mi-e dor!
Un comentariu:
( 24 martie - 2008 - Doamne, plângem că ne simţim aşa de neputincioşi...aşa de neputincioşi în faţa durerii semenului nostru care este coplesit de dorul dupa mama....de mult plecata Acasa..))
DE CE DOARE DORUL, MAMĂ ?
De ce doare dorul, mamă,
Şi-i tristă floarea din livezi?!
De ce-amintirile te cheamă
Şi te-nvăluie-n năframă
Ca plânsu-amar să nu mi-l vezi?!
Aş vrea să nu te întristez
Cu-a' mele doruri după tine...
Dar plâng, măicuţă , şi oftez...
Şi doar cântarea-mi este crez
Că o cântai în gând cu mine...
M-ai legănat în viersu-i drag,
Şi mi-ai şoptit-o-ncetişor...
Până-am rămas stingher pe prag
Că tu te-ai dus spre alt meleag...
Umplându-mi sufletul de dor...
Abia-ngânam prin lacrimi: ,,mamă”,
Când pas micuţ te căuta
Sfios, cu tremur şi cu teamă...
De-atuncea glasul meu te cheamă
Dorind să merg pe urma ta...
Mai iartă-mi , mamă, dorul meu!
... Pribeagă-i inima din mine...
Te caută de-atunci mereu...
Şi totu-mi pare-aşa de greu
Şi-aşa pustiu fără de tine!
Doar cântul tău imi dă alin
Şi-mi dă al Cerului fior!
Şi parcă-s îngeri cei ce vin
Să-mi uşureze greul chin
Despovărându-mă de dor.
Voi murmura mereu cântarea
Ce m-apropie de Domnul!
Voi înveseli şi floarea....
Voi însenina şi zarea...
Ca să-ţi fie dulce somnul!
Amin!
Trimiteți un comentariu