Maica Domnului n-a cerut nimic şi n-a pretins nimic pentru sine, dar a cerut şi a pretins mereu ca toţi să facă ce spune Fiul ei.

„Mama lui Iisus a zis slugilor:
 «Să faceţi orice vă va zice!»”
 (Ioan 2, 5)

Fericita şi îndurerata Maică a Domnului nostru Iisus Hristos a fost o fiinţă sfântă, aleasă şi tăcută.

A avut o smerenie şi o tăcere atât de mare, cum numai înălţimile iubirii şi durerii le pot da sufletelor alese de Dumnezeu pentru tainele unice pe acest pământ.

Sfânta Maică a Domnului Iisus Hristos L-a urmat pe Iisus, Fiul ei şi Dumnezeul ei, până la sfârşitul vieţii Sale pe pământ cu o smerenie plină de măreţie şi cu o tăcere atât de adânc grăitoare, aducându-şi împreună cu El partea ei de jertfă, cu care aîntregit Lucrarea cea mare a mântuirii noastre prin Hristos (Col. 1, 24).

Suferinţa şi iubirea au arătat desăvârşirea ei, iar ascultarea şi smerenia au înălţat-o până la locul unic în faţa lui Dumnezeu, în preţuirea şi adoraţia îngerilor (Luca 1, 28) şi a tuturor credincioşilor Domnului, care o fericesc binecuvântând numele ei, care prin Hristos este şi Maica noastră a tuturora (Luca 1, 48).

În mila şi bunătatea ei, Maica Domnului a fost mereu rugătoare şi mijlocitoare pentru alţii.

Nimic n-a cerut niciodată pentru sine, dar cu o credinţă şi sfinţenie neumbrită de nici o slăbiciune omenească, a strălucit mereu.

Tot ce Sfânta Scriptură păstrează despre faptele şi vorbele ei, este plin numai de frumuseţe şi duioşie.

În fiecare dintre cei care L-au urmat pe Domnul a fost şi câte puţină umbră, fie pe trecutul, fie pe prezentul lor.

Dar în Sfânta Maică a Domnului nici Ochiul Cel Sfânt, nici ochii cei răi, nu pot vedea nici un cusur.

Măreţia divinei ei frumuseţi, iubirea şi tăcerea curăţiei şi răbdării ei, rămân veşnic pentru noi învăluite numai în lumina Dumnezeiască a lui Hristos, ca unice alăturate de ale Lui.

Tot ce a putut da cerul mai fericit pământului a fost Hristos. Şi tot ce a putut da pământul mai fericit cerului a fost Maica Sa.

Nimeni niciodată nu va putea despărţi Jertfa Lui de jertfa ei. Căci niciodată mântuirea noastră nu ar fi fost cu putinţă fără partea sa. Aşa a vrut-o Duhul Sfânt, iar noi aşa să găsim că a fost cel mai fericit. Să cinstim totul cu o tăcere şi un respect sfânt.

Ne bucurăm din toată inima când putem să ne arătăm recunoştinţa faţă de Maica Domnului, cântându-i şi mulţumindu-i pentru partea pe care a adus-o la mântuirea noastră şi la împlinirea rugăciunilor noastre prin ascultarea şi supunerea ei.

Tot sufletul nostru trebuie să fie plin de smerenie înaintea unor astfel de vase sfinte, şi toată dorinţa noastră ca să-i urmăm cuvântul şi pilda virtuţilor ei cereşti care sunt atât de rare, de minunate şi de frumoase.

Sufletele care sunt împodobite cu smerenie şi răbdare, n-au nevoie de multe cuvinte spre a înţelege sau spre a se faceînţelese.

Dincolo de grai, aceste suflete au un mijloc mai adânc şi mai desăvârşit al înţelegerii şi pătrunderii. Şi în inimi şi în taine.

Ce rare sunt acum pe pământ astfel de suflete înzestrate cu aceste podoabe... Ele sunt însă comori pentru Biserica Domnului şi pentru Lucrarea Lui. În preajma lor eşti copleşit de tainicul respect pe care ţi-l impune sfinţenia altarului.

Şi eşti înfiorat de căldura bunătăţii şi duioşiei cereşti.

O, dacă ar stărui să primească aceste daruri toate sufletele credincioase... Dar mai ales surorile, mamele şi fiicele noastre!

Prin puţinele cuvinte scrise în Cartea Sfântă din cele spuse de Maica Domnului, sunt şi acestea: Să faceţi tot ce vă spune El.

Ce minunată şi sfântă predică sunt aceste cuvinte.

Nici o predică n-a fost mai desăvârşită decât aceasta.

Tot ce spune Hristos este necesar să facem! Maica Domnului nu a cerut niciodată altceva decât ca ascultătorii Domnului să facă tot ce spune El.

Maica Domnului n-a cerut nimic şi n-a pretins nimic pentru sine, dar a cerut şi a pretins mereu ca toţi să facă ce spune Fiul ei.

A căutat mai mult decât toţi, să se facă voia Lui şi slava Lui, căci a ştiut mai bine decât toţi şi mai înainte decât toţi cine este El.

Să ia aminte la toate aceste lucruri toţi cei care pretind că Îl cunosc pe Domnul Iisus şi că au Duhul Lui, dar îşi permit să vorbească în chip grosolan şi vinovat despre sfânta Lui Maică.

Maica Sa a fost o mărturisitoare a lui Hristos, a fost primul apostol al Lui, a fost prima suferitoare pentru El, înaintea multor altora.

A fost primul altar al lui Hristos pe pământ.

Înaintea tuturor Maica Sfântă L-a iubit pe Domnul şi L-a cunoscut mai întâi.

Ea a făcut pentru El ceea ce nimeni niciodată nu va mai putea face. Şi dacă trebuie să cinstim pe apostolii Domnului şi pe toţi sfinţii de care S-a folosit El în Lucrarea de mântuire, apoi cu atât mai mult se cuvine asta pentru Sfânta Fecioară şi Maică, fiindcă a fost mai mult ca oricare din aceştia.

Oricine va fi ispitit să vorbească în chip nevrednic despre Sfânta Fecioară şi Maica Domnului, acela păcătuieşte cumplitîmpotriva lui Dumnezeu Însuşi, care a ales-o.

Împotriva Cerului care i s-a plecat prin heruvim (Luca 1, 28).

Şi împotriva Cuvântului Sfânt care o numeşte fericită (Luca 1, 48).

Ce grozav va fi pedepsit în faţa Domnului un astfel de hulitor (Matei 12, 36-37).

Dar să ia seama şi acei oameni care cred că dacă numai vor rosti Numele Domnului şi a Maicii Sfinte, tot la 3-4 cuvinte şi la fiecare colţ de drum,

- fără a se întoarce prin pocăinţă la Dumnezeu şi fără să trăiască în sfinţenie după exemplul ei,

- vor putea totuşi fi ajutaţi şi mântuiţi ca prin minune, pe vreo altă uşă, şi nu pe Singura Uşă care este Hristos (Ioan 10, 1-7).

Să ia seama toţi cei care fac zilnic rugăciuni şi cereri către Maica Domnului ca ea să-i ajute în diferite lucruri, - dar ei nu se abat de la rele şi nu doresc să se nască din nou.

Nici nu umblă să trăiască şi să împlinească cu fapta Cuvântul lui Hristos, aşa cum a umblat şi a îndemnat Fericita şi Sfânta Fecioară.

Maica Domnului Iisus nu va face niciodată nimic din ceea ce ar fi contra Cuvântului Sfânt al lui Hristos.

Ea n-a cerut pentru sine închinăciunea şi slava care se cuvine numai lui Dumnezeu. De aceea cinstirea pe care i-o dă Biserica credincioasă, să fie vrednică şi potrivită iar nu idolatrie.

De la Maica Domnului să învăţăm - şi cuvântul ei ne porunceşte să ascultăm şi să slăvim cu smerenie şi necurmat numai pe Dumnezeu.

Dacă noi am avea auzul cel duhovnicesc, am auzi necurmat îndemnul prin care ea ne spune ca şi Tatăl pe Tabor: de El să ascultaţi! (Matei 17, 5).

Acelaşi lucru ni l-a spus Iisus Însuşi (Luca 6, 46; Ioan 15, 4) şi acelaşi lucru l-au spus toţi urmaşii Lui prin Duhul Sfânt.

Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, fii pururea binecuvântată pentru curăţia, sfinţenia şi ascultarea ta de Mântuitorul nostru.

Te rugăm să ne ajuţi prin rugăciunile tale pentru noi la Mijlocitorul nostru Iisus Hristos, pentru a ne da El şi nouă o inimă smerită spre împlinirea întregului Său Cuvânt.

Sfântă Maică Bună, mustră-i tu însăţi pe toţi acei rătăciţi care se amăgesc că cinstesc pe Fiul tău, dar te dispreţuiesc pe tine şi mustră-i şi pe aceia care, aducându-ţi ţie o formă de cinste, trăiesc în neascultare de Cuvântul Domnului Iisus nesocotind chiar porunca ta. Şi care te cinstesc pe tine mai mult decât pe Domnul Iisus.

În Ziua Judecăţii tu însuţi le vei spune tuturor acestora că nu le-ai cerut şi nu ai dorit nimic altceva de la nimeni, decât toţi să facă ceea ce ai spus tu: De Iisus să ascultăm! Lui să se închine, lui Dumnezeu, iar nu ţie.

Căci cine ascultă cu adevărat de Iisus, te cinsteşte cu adevărat şi pe tine. Prin El tu eşti şi Maica noastră a tuturor.

Amin.

Traian Dorz.

Din volumul „ Hristos-Sfinţitorul nostru” - Meditatii la Evanghelia după Ioan