În Sfânta Scriptură avem două modalităţi de prezentare a Maicii Domnului: una prefigurativă sau tipică, în Vechiul Testament, şi alta direct sau deplin revelată, în Noul Testament.
În Vechiul Testament se face menţiune despre femei care au avut o însemnătate specială în istoria mântuirii până la venirea lui Mesia. Astfel, Eva primeşte făgăduinţa izbânzii asupra diavolului ispititor metamorfozat în şarpe (Facere 3, 15);
Sarra devenea maica unui popor nou, a poporului ales şi chiar a mai multor popoare (Facere 17, 15-16);
Rebeca şi Rahila modele de mame devotate şi soţii credincioase, harnice şi ospitaliere, şi-au sprijinit fiii lor şi I-au întărit cu sfatul lor (Facere 27, 5-17 şi 42-45; 35, 16-18 );
Iaela (Judecatori 4, 17-22) şi Rut (Rut 4, 13-22), Ana (mama lui Samuel (1 Regi 1, 10-11 și 27-28 ) şi Estera (Estera, 5, 1-7, 3-6) au arătat evlavie deosebită, iubire neţărmurită pentru poporul ales ţi pentru lucrarea lui Dumnezeu în lume.
Spre deosebire de celelalte femei menţionate în Vechiul Testament numai Maica Domnului a fost obiectul unor profeţii.
Profetul Isaia a prezis că Fecioara va naşte pe Mântuitorul Hristos în chip minunat, ca un mare semn dumnezeiesc de izbăvire a poporului ales şi de mântuire a lumii: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel“ (Isaia 7, 14).
Proorocul Iezechiel a profeţit despre Maica Domnului ca Pururea Fecioară în viziunea sa despre noul templu al lui Dumnezeu, simbolizând-o printr-o poartă tainică a Dumnezeului lui Israel: „şi mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă“ (Iezechiel 44, 2).
Ieremia închipuie tot Israelul într-o fecioară care se întoarece la Domnul şi Stăpânul ei pentru ascultare, ca să devină „Locaş al dreptăţii şi munte sfânt“ binecuvântat de Dumnezeu (Ieremia 31, 21-23).
Psalmistul David o descrie pe Sfânta Fecioară ca pe o Împărăteasă ce şade de-a dreapta lui Dumnezeu: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată“ (Psalm 44, 11). Dar tot Maica Domnului este preînchipuită aici şi ca Fiica Împăratului Dumnezeu, împodobită şi urmată de fecioare, cu alai: „Toata slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată. Aducese-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie“ (Ps. 45, 15-16). Fără îndoială că aceste fecioare însoţitoare sunt nenumăratele fecioare muceniţe, care au urmat în smerenie şi sfinţenie jertfelnicia Maicii Domnului, tot aşa cum femeile mironosiţe au însoţit-o în momentele grele ale patimii şi îngropării Domnului nostru Iisus Hristos.
De asemenea, dreptul Simeon a prezis suferinţa Maicii Domnului zicându-i, dupâ ce a binecuvântat pe Pruncul Iisus: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi spre semn de contrazicere ca să se descopere gândurile din multe inimi. Şi prin însuţi sufletul tău va trece sabie“ (Luca 2, 34-35).
Preluat de la: Editura Doxologia
În Vechiul Testament se face menţiune despre femei care au avut o însemnătate specială în istoria mântuirii până la venirea lui Mesia. Astfel, Eva primeşte făgăduinţa izbânzii asupra diavolului ispititor metamorfozat în şarpe (Facere 3, 15);
Sarra devenea maica unui popor nou, a poporului ales şi chiar a mai multor popoare (Facere 17, 15-16);
Rebeca şi Rahila modele de mame devotate şi soţii credincioase, harnice şi ospitaliere, şi-au sprijinit fiii lor şi I-au întărit cu sfatul lor (Facere 27, 5-17 şi 42-45; 35, 16-18 );
Iaela (Judecatori 4, 17-22) şi Rut (Rut 4, 13-22), Ana (mama lui Samuel (1 Regi 1, 10-11 și 27-28 ) şi Estera (Estera, 5, 1-7, 3-6) au arătat evlavie deosebită, iubire neţărmurită pentru poporul ales ţi pentru lucrarea lui Dumnezeu în lume.
Spre deosebire de celelalte femei menţionate în Vechiul Testament numai Maica Domnului a fost obiectul unor profeţii.
Profetul Isaia a prezis că Fecioara va naşte pe Mântuitorul Hristos în chip minunat, ca un mare semn dumnezeiesc de izbăvire a poporului ales şi de mântuire a lumii: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel“ (Isaia 7, 14).
Proorocul Iezechiel a profeţit despre Maica Domnului ca Pururea Fecioară în viziunea sa despre noul templu al lui Dumnezeu, simbolizând-o printr-o poartă tainică a Dumnezeului lui Israel: „şi mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă“ (Iezechiel 44, 2).
Ieremia închipuie tot Israelul într-o fecioară care se întoarece la Domnul şi Stăpânul ei pentru ascultare, ca să devină „Locaş al dreptăţii şi munte sfânt“ binecuvântat de Dumnezeu (Ieremia 31, 21-23).
Psalmistul David o descrie pe Sfânta Fecioară ca pe o Împărăteasă ce şade de-a dreapta lui Dumnezeu: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată“ (Psalm 44, 11). Dar tot Maica Domnului este preînchipuită aici şi ca Fiica Împăratului Dumnezeu, împodobită şi urmată de fecioare, cu alai: „Toata slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată. Aducese-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie“ (Ps. 45, 15-16). Fără îndoială că aceste fecioare însoţitoare sunt nenumăratele fecioare muceniţe, care au urmat în smerenie şi sfinţenie jertfelnicia Maicii Domnului, tot aşa cum femeile mironosiţe au însoţit-o în momentele grele ale patimii şi îngropării Domnului nostru Iisus Hristos.
De asemenea, dreptul Simeon a prezis suferinţa Maicii Domnului zicându-i, dupâ ce a binecuvântat pe Pruncul Iisus: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi spre semn de contrazicere ca să se descopere gândurile din multe inimi. Şi prin însuţi sufletul tău va trece sabie“ (Luca 2, 34-35).
Preluat de la: Editura Doxologia
Un comentariu:
Fiind o sarbatoare a bucuriei, va urez bucurii!
Trimiteți un comentariu