Cu mulţi ani în urmă îmi notam în carneţel următoarii paşi spre iertare:
"1. Când vi se strânge stomacul dacă vă gândiţi la o anumită persoană, înseamnă că nu aţi iertat-o cu adevărat. În primul rând trebuie să-L rugaţi pe Dumnezeu să vă ajute să iertaţi persoana respectivă.
2. Acum rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ierte pe dvs. dacă dvs. mai aveţi pe cineva pe care nu l-aţi iertat, nici Dumnezeu nu vă poate ierta păcatele dvs. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ierte atitudinea şi neînduplecarea dvs.
3. Următorul pas este să cerem dragostea lui Dumnezeu. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă dea toată dragostea pe care El o doreşte pentru persoana respectivă. Apoi aşteptaţi în linişte până ce primiţi această dragoste.
4. Acum trebuie să mărturisiţi această dragoste. Întrebaţi-L pe Dumnezeu în ce fel puteţi face acest lucru. Desigur nu vreţi să înrăutăţiţi situaţia. De aceea aveţi nevoie de înţelepciune şi tact. Poate fi o îmbrăţişare, o strângere de mână, un buchet de flori, o simplă cerere de iertare.
5. Rugaţi-vă la Dumnezeu pentru persoana, pe care tocmai aţi iertat-o. Domnul Iisus în înţelepciunea Sa a spus: " ...rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc " (Matei 5, 44)"
Mă uit peste aceste notiţe şi mă rog Domnului să-mi dea toată dragostea de care am nevoie pentru ai putea îmbrăţişa la fel pe toţi oamenii. Sunt conştient de faptul că aceşti 5 paşi îmi arată care este cheia unei rugăciuni ascultate: iertarea - deaceea aştept de la voi alte sfaturi şi de ce nu, pasul 6, 7, 8....etc!
Un comentariu:
Sorin, îndrăznesc să intitulez articolul tău ,,Cinci paşi spre iubire". Aşa după cum spui la pasul 3, iertarea se face doar prin iubire şi trebuie să aducă mai multă iubire, altfel e doar un fel de ,,armistiţiu".
Când iertarea este acordată prin iubirea de sus şi primită prin aceeaşi iubire, în timp se va clădi între cei doi o şi mai frumoasă prietenie. Acesta este standardul la care eu, personal aş vrea să ajung. Dar lupta e atât de grea...şi durerile de stomac la fel...
Un pas 6 aş recomanda Reluarea pasului 4 :) la anumite intervale de timp pentru a reclădi relaţia. Şi să nu uităm să oferim un zâmbet şi o privire pline de dragoste. Astea vor convinge şi îl vor face pe celălalt să ,,îşi asume riscul" acelei relaţii.
Doamne, dă-ne iubirea Ta curată, şi ajută-ne apoi să o păstrăm spre slava Numeleu Tău cel sfânt!
Sorin, dacă am greşit cu ceva, îmi cer sincer iertare! Am făcut deja ceilalţi paşi :)înainte de acest al patrulea pas...Şi am şi flori şi mâna caldă şi îmbrăţişarea împăcării...
Articolul tău este o foarte bună lecţie pentru mine! Mulţumesc!
Mă gândesc uneori cât de mult mă doare orice relaţie ruptă, stricată, chiar şi pentru scurt timp...Nu prea pot sta fără împăcare...mai ales în relaţia cu cei dragi ( familie, fraţi, prieteni), şi mai ale sîn relaţia cu Dumnezeu...Dacă celor dragi le pot spune ,,iartă-mă!" sau ,,te iert!", Lui Dumnezeu nu-i pot spune decât ,,Iartă-mă!"
Suspinând după iertare
( 25 ianuarie 2010 - greşind Iubirii...suspinând după iertare...)
Din clipa-n care Ţi-am greşit
Şi până Ţi-am cerut iertare,
Părea că timpul s-a oprit
Sau că aleargă mult prea tare...
Părea că Cerul s-a-nnorat,
Şi ploi de lacrimi stau să cadă...
Părea că Tu Te-ai depărtat...
Şi m-am chircit plângând grămadă.
Cu sufletul înrourat,
Am suspinat după iertare...
Şi stând aşa, îngenunchiat
Eu mă rugam cu-aşa ardoare.
Nu-nţelegeam cum s-a-ntâmplat,
Îmi regretam toată greşeala...
Tot mirul strâns l-am picurat
Precum Maria din Magdala.
Zăceam cu faţa la pământ,
Dorind a Ta Îmbrăţişare,
Doream să pot din nou să cânt
Despre Iubire şi Iertare...
Tu m-ai atins şi-am tresărit,
Şi aşteptam iertarea Ta...
Tu m-ai privit şi mi-ai şoptit:
,,Nu poţi greşi cât pot ierta!”
Trimiteți un comentariu