Esenţa relaţiilor creştinului cu Dumnezeu, şi ale relaţiilor lui Dumnezeu cu fiecare creştin

Cugetare

Nu există pe lume cinste sau chemare mai mare decât aceea de a fi Creştin. Când judecătorul-călău Sevirus l-a întrebat pe tânărul Petru Abesalamit «Care este neamul tău ?», Petru a răspuns: «Sunt de neam creştin». Judecătorul l-a întrebat mai departe: «Care-ţi este rangul?». Iar Petru a răspuns: « Sunt din rangul cel mai înalt: Sînt Creştin. » Părintele loan de Kronştat scrie : «întreaga lume nu e decît o pânză de păinajen, în comparaţie cu sufletul omului creştin. » Creştinul este un vas de lut în care se toarnă puterea şi lumina dumnezeiască. Fie că el stă pe tronul de aur al împăratului, sau în cea mai umilă dintre colibe, valoarea lui este întotdeauna aceeaşi. Oare aurul este mai puţin aur cînd este învelit într-o foaie de varză, mai curînd decît într-o batistă de mătase?

Luare aminte

Să luăm aminte la blîndeţea Stăpînului nostru lisus Hristos:
La blîndeţea vieţii lui ascunse din Nazaret pînă la vîrsta de treizeci de ani;
La blîndeţea lui faţă de cei bolnavi şi păcătoşi;
La blîndeţea lui faţă de Iuda trădătorul şi faţă de judecătorii ceinedrepţi.

Predică
Despre cît de mult iubeşte Dumnezeu omul, şi sufletul omului, pe Dumnezeu

Căci nu voiesc ceea ce este al vostru, ci pe voi înşivă (II Cor 12 :14).
Cu aceste cuvinte, care nu au putut fi rostite decît de cel mai înflăcărat apostol în iubire, Apostolul Pavel, se exprimă esenţa relaţiilor creştinului cu Dumnezeu, şi ale relaţiilor lui Dumnezeu cu fiecare creştin.
Iubirea lui Dumnezeu ar putea foarte bine să spună:
«O Creştinilor, postiţi de dragul Meu; faceţi milostenii de dragul Meu; înălţaţi rugăciuni de dragul Meu; de dragul Meu clădiţi biserici; de dragul Meu vă rog aduceţi slujbe şi jertfe în ele, şi lucraţi toate celelalte fapte bune. Toate acestea sînt bune şi plăcute Mie, dar voi înşivă îmi sînteţi mult mai mult decît ele. Căci pînă la urmă eu nu caut nimic dintre acestea, ci doar pe voi, şi numai pe voi».
Iar iubirea Creştinului, ar putea să spună cam aşa:«O Doamne, Tu mi-ai dăruit sănătate, care este foarte bună. Tu dăruieşti aceşti lumi lumina; Tu dai ploi pămîntului însetat; Tu răcoreşti văzduhul cu tunetul Tău, care este foarte bun. Tu dăruieşti îndestularea, înţelepciunea, viaţa îndelungată, urmaşi caselor noastre şi multe alte lucruri minunate pe care ni le aşezi cu îmbelşugare pe masa acestei vieţi. Toate acestea sînt bune foarte şi preabune, şi pentru ele noi Ţie Iţi mulţumim. Dar în cele din urmă ele nu sînt decît marginea veşmântului Tău. In cele din urmă, Doamne, noi doar pe Tine şi pe Tine singur Te căutăm şi Te iubim. »

O fraţilor, Dumnezeu nu este ceva ce putem vedea cu simţul văzului nostru trupesc, precum nici chiar omul nu este. Ceea ce vedem cu ochiul nostru fizic în natură nu este decît în proprietatea lui Dumnezeu. Iar omul pe care îl vedem cu ochii nu este decît partea cea văzută, şi mai mică, a omului. Fraţilor, Dumnezeu este Iubirea pe care cerul o coboară pe pămînt; iar omul este iubirea care înalţă pămîntul la cer.

O Doamne, lubitorule de oameni, Făcătorule Atotputernic, sălăşluieşte-Te tot mai mult în noi cu Duhul Tău de Viaţă Dătător, ca să fim vii mereu şi acum, şi în împărăţia fără de moarte a veşniciei Tale.Căci a Ta este slava şi mulţumită în veci, Amin.

Sfântul Nicolae Velimirovici
din cartea "Proloagele /Vieţile Sfinţilor /
Cîntări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului"
Vol. I ianuarie - iunie