Apostolul Pavel atrăgea atenţia Galatenilor care au fi rămas corigenţi la acest capitol zicându-le; “Cine primeşte învăţătură în cuvânt, să facă parte din toate bunurile şi celui ce-l învaţă” Gal. 6,6 sau “dacă am semănat le voi bunurile duhovniceşti , mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?” 1 Cor. 9,11.
Într’un an am fost cu boboteaza la un sat de deal, care nu avea preot. Am fost uimit cum pe masă erau pregătite pentru slujitori; un fuior, o farfurie cu fasole, una cu grâu sau porumb, o afumătură de porc şi puţini bani, că oameni erau lipsiţi. Desigur era o recunoştinţă pentru sfinţenia ce le intra în casă. Cine uită de recunostinţă face mare supărare lui Dumnezeu.
În Maleahi 3, 8, Dumnezeu întreabă; “se cade un om să înşele pe Dumnezeu , cum Mă îşelaţi voi?..... Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să mă înşelaţi...aduceţi însă la (casa Domnul) zeciuelile voastre....” Dacă nu-I mai aducem Domnului zeciuelile noastre, îi aducem cincimile sau doimile, ori măcar un procent din ce câştigăm? Şi ne mai întrebăm cănd ne vine câte o palmă, cu ce L-am supărat pe Dumnezeu? Câţi aruncă ce ar trebui dat lui Dumnezeu, pe tutun, alcool, jocuri de cărţi, de noroc, alergări de cai,distracţii pacătoase!? Şi asta fără părari de rău, că-i aruncăm pe nimic sau ne cumpărăm cu bani, boală şi suferinţă!
Ce scriem aici, este pentru cei ce se cheamă creştini. Necreştinii, ateiştii, îndoielnicii n’au nimic cu biserica, cu Biblia. Cine are o datorie la cineva şi nu i-o dă, îl fură pe acela. Dar a avea o datorie la Dumnezeu, nu înseamnă a-L fura pe Dumnezeu?
Noi ortodocşii dăm foarte puţin, faţă de alte culte. Adventistul, evreul, unii baptişti, mormonii dau 10% din ce cîştigă, de aceia au temple, spitale, universităţi. Este la ei un cult al dărniciei. Cineva de la o biserică americană, îmi spunea o dată; - noi postim odată, de două ori pe săptămână, iar banii ce i-am fi cheltuit pe mâncare, îi dăm bisericii pentru misiune. Şi asta-i peste zecuială. Spune-i să facă aşa unul dintre ai noştri!? El dă un dolar pe disc, şi strigă; la ăştia tot bani le trebuie! Poate ziceţi da, dar văduva săracă a dat doi bănuţi. Aşa este, dar ia a dat tot ce avea. Erau ultimii. Cînd văd câte unul care are nevoie de serviciile bisericii, dar se învârte să dea cât mai puţin posibil, cu toate că are de unde, mă cuprinde groaza. Câtă lipsă în frica de Dumnezeu! Cum poţi a-L înşela pe Dumnezeu şi să aştepţi să fie milostiv cu tine cand vei merge la judecata Lui?
În Biblie zice; “Judecata lui Dumnezeu va fi fără milă pentru cel ce n-a avut milă.” De unii ne rugăm de ani să intre şi ei în rânduială şi nu înţeleg. Alţii carora le intră în casă mii în fiecare lună se scapă cu câte 25 de dollari ca pensionarii de pe SSI! Cine nu dă, nu crede în Dumnezeu şi nici în purtarea Lui de grijă. Acesta nu crede;” Înainte ca să mă cheme le voi răspunde, înainte ca să îsprăvească vorba îi voi asculta” Is.65,24 Eu sunt Domnul care învii şi omor,.. tot darul de sus se coboară, nu crede în cuvintele; “ mă duc să vă pregătesc vouă loc ca unde sunt eu şi voi să fiţi,” Cheamă-mă în ziua necazului şi eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi. Ps. 49,15. “unde este comoara este inima” cel ce seamănă cu zgârcenie cu zgârcenie va şi secera. Cum aştepţi mult de la Dumnezeu iar tu să nu dai de loc? Cum aştepţi să găseşti comoară în cer când tu nu ai depus nimic acolo?
Părintele
Buletinul Parohial - "Buna Vestire" ( Nr. 5 Octombrie 2009)
Saint Mary Romanian Orth. Church, Anaheim, California
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu