Comemorare - CORNEL RUSU

Până când rămân părinţii

Până când rămân părinţii
credincioşi, cu suflet tare,
e-o nădejde şi de fiii
cei căzuţi în neascultare;
dar când şi părinţii caută
căile deşertăciunii,
învoind nelegiuirea,
– nu-i nădejde de nici unii.

Preţuiţi pe credincioşii
ce vi-s fraţi, părinţi şi soţi,
cât i-aveţi, mai e-o nădejde,
când nu-s ei, e vai de toţi.

O carte online - Savatie Bastovoi – In cautarea aproapelui pierdut

(Savatie Bastovoi) in Cautarea Aproapelui Pierdut

De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?

„Într-o zi, un înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:

- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?

- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

- Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? – întrebă din nou înţeleptul.

- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.

Maestrul întrebă din nou:

- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:

- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.

Traian Dorz - Pot să văd cum altul are

Duhuri slujitoare

Meditaţie la Apostolul din Duminica a II-a  Postului Mare – a Sf. Grigorie Palama

Câtă vreme noi nu-L cunoaştem pe Domnul, fiind oameni lumeşti, suntem străini şi de cunoaşterea Sfintelor Scripturi, care sunt descoperirea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Atâta vreme noi suntem ca nişte orbi. Umblăm cu ochii închişi. Nu ştim unde mergem şi nu vedem ce ne aşteaptă. Nici trupeşte, nici sufleteşte. Nici acum, nici mai târziu. Nici în viaţă, nici în moarte.

Ci numai când omul ascultă glasul Domnului şi vine la Hristos, atunci i se deschid ochii, i se desfundă urechile şi i se luminează mintea şi inima. Pentru că omul abia atunci primeşte naşterea din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt.

Acest om nou este omul duhovnicesc, de o fire duhovnicească, cu o pricepere şi o însuşire care îl fac în stare să înţeleagă şi să vadă lumea duhovnicească şi veşnică. Adică acele realităţi pe care omul firesc nu le vede, dar care sunt singurele realităţi cu adevărat însemnate şi eterne.

Traian Dorz - "Tineretul este viitorul"

 din "Cărarea tinereții curate", cap 1 

Autor: Traian Dorz 

Producător: Oastea Domnului 

 Prezentarea cărții: 

Astazi tineretul a devenit una dintre cele mai arzatoare probleme pentru toate popoarele lumii. Caile primejdioase pe care a apucat tineretul ii umplu de ingrijorare pe toti cei care au grija si raspunderea popoarelor lor. Se cauta pretutindeni caile cele mai potrivite pentru indreptarea lucrurilor, pentru salvarea situatiei, pentru impiedicarea prabusirii. Noi, ca unii care ne iubim din tot sufletul copiii, dorim mantuirea lor si vrem sa luam parte la lupta pentru salvarea lor si ascultarea de Hristos.

Traian Dorz - Tot drumul meu până la Tine

Dacă e duminică, e rugăciune...,,Dă-mi putere să iert şi să iubesc! "

,,Doamne, dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi aduce ziua care începe.

Dă-mi să mă predau cu totul voii Tale. În fiecare ceas al acestei zile povăţuieşte-mă 

în toate şi ajută-mă. Chiar dacă aş primi necazuri şi nenorociri în timpul zilei, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că în toate 

este voia Ta cea sfântă. În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele, în toate întâmplările neprevăzute fă să nu uit că totul este trimis 

de sus de către Tine. Învaţă-mă să mă port drept şi cu înţelepciune cu toţi semenii mei, să nu tulbur 

şi să nu supăr pe nimeni. Doamne, dă-mi putere să duc greutatea zilei. Călăuzeşte voinţa mea şi învaţă-mă, te rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin!" ( Rugăciunea stareţilor de la Optina )

Traian Dorz - Ce-ţi voi spune, oare, Ţie?

Toţi eroii noştri

28 Februarie, aniversarea a 229 de ani de la martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan

Toţi eroii noştri
şi martirii sfinţi
i-a vândut vreun Iuda
pe murdari arginţi.

Pe-orice suflet mare
care l-am avut
s-a aflat vreun Iuda
care l-a vândut.

Pe Mihai, la Turda,
pe Tudor, ca el,
Horea
şi Iancu
au pierit la fel.

Căci a fost un Iuda
şarpe odios
care-a mers
să-i vândă
ca şi pe Hristos.

de Traian Dorz

Crișan s-a spânzurat în închisoare, iar Horea și Cloșca au fost supuși celei mai grele pedepse prevăzută de Constitutio Criminalis Theresiana, prin frângerea cu roată. În ziua de 28 februarie, orele 9:00, a început procesiunea execuției. Horea și Cloșca au fost transportați în două care separate, având alături până în momentul execuției pe preotul Rațiu din Maierii Bălgradului. Procesiunea era încadrată de un escadron de cavalerie de Toscana și aproximativ de 300 de pedestrași și husari. Pe Dealul Furcilor (astăzi Dealul lui Horea), în jurul podiumului amenajat, au fost aduși cu forța între 2.500-3.000 de iobagi români, câte trei tineri și trei bătrâni, din peste 400 de sate din cele patru comitate apropiate, unde s-au desfășurat principalele evenimente ale răscoalei.

Execuția prin tragere pe roată s-a desfășurat după un ritual dinainte stabilit. Mai întâi a fost executat Cloșca care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul, un țigan pe nume Grancea Rakoczi din Alba Iulia, i-a zdrobit pieptul și după alte 8-9 lovituri și-a dat sufletul. Conform sentinței, organele interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părți și puse în țeapă în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara pentru intimidarea poporului. Corpul lui Crișan a fost tratat în aceeași manieră.

Vă rog din suflet citiţi Biblia

Vă rog din suflet citiţi Biblia. În fiecare seară, înainte de a vă culca, în jurul mamei, strângeţi-vă voi, copile scumpe ale inimii mele, şi, cu seninătate, reculegeţi-vă câteva momente şi citiţi câte un capitol din Evanghelie, un capitol din Epistole şi câte un psalm. Cu multă evlavie apoi, faceţi-vă rugăciunea de seară. E mult mai bine primită de Dumnezeu rugăciunea în comun, pentru că sufletele toate se întâlnesc în acelaşi duh şi se înalţă spre cer cu multă cucernicie şi tărie. Cântaţi "Tatăl nostru". Apoi culcaţi-vă liniştite, după ce, mai întâi, v-aţi închinat perniţele.

Spre Tine strig

Doamne,
cât de multe toamne
şi câţi ani amari trecură
şi-un copil pe căi străine
rătăceşte fără Tine.
Îl tot chemi, dar el nu vine,
l-am văzut pe căi de ură
prea amare toamne,
Doamne.

Demult,
am stat odată să Te-ascult
şi-am auzit o clipă
un glas duios, un glas durut:
– Întoarce-te, copil pierdut!

Fiul cel pierdut este pus în faţa noastră ca o pildă despre adevărata întoarcere la Dumnezeu.

Fiul cel întors a fost primit cu toată dragostea şi ier­tarea tatălui său. A fost primit cu zgomot mare de ospăţ şi bucurie. Dar, după această primire zgomotoasă, fiul putea cu tot dreptul să se întrebe îngândurat: „Oare nu cumva această bucurie este numai un foc trecător?… Oare ce va zice tata după ce i se va potoli bucuria?… Poate mă va mustra… Ba, poate mă va şi pedepsi…”

– Tată dragă, spune-mi ce va fi cu mine?… Ce va fi cu trecutul meu?… Ce va fi cu viitorul meu?…

– Scumpul meu copil, va fi răspuns tatăl, ce a fost cu tine, tata a uitat… Tata a tras dungă peste toate… Tu eşti iarăşi copilul meu cel scump, tu ai dragostea şi iertarea mea statornică… Tata te-a îmbrăcat cu haina uitării trecutului tău, ţi-a dat în picioare încălţăminte de fiu, iar în deget ţi-a dat inel ce întăreşte din nou legătura dintre mine şi tine.

Fiul cel întors avea, aşadar, o siguranţă deplină despre iertarea şi înfierea sa.

De ce nu eşti cinstit?

De ce nu eşti cinstit, – de ce
n-ai da cu da şi nu cu nu,
de ce spui tu, când altul e,
de ce spui altul, când eşti tu!

De ce nu zici cum şi gândești
sau, dacă zici, gândeşte-aşa,
de ce faci da, când nu – grăieşti,
de ce faci nu, când tu spui da!

Nelegiuit e-n veci acel
ce face da, când zice nu,
acesta-i un satanic fel
– vezi, nu cumva să-l ai şi tu!

Masca, fard si falsitate - Mitropolit Bartolomeu Anania

Apa cuvantului biblic

"Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape.

Veniţi şi cumpăraţi fără bani şi fără plată."(Isaia 55, 1)

"În şcoala Bibliei am vorbit mai înainte despre pâinea cuvântului biblic. Dăm acum o altă minunată asemănare cu care se recomandă Cuvântul lui Dumnezeu: asemănarea cu apa.
Cuvântul lui Dumnezeu se recomandă şi ca o apă; ca o apă ce satură setea sufletului.
"Nu numai cu pâine va trăi omul" - a zis Mântuitorul. Dar tot aşa s-ar putea zice: Nu numai cu apă se va sătura omul. Şi sufletul îşi are setea lui, însetoşarea lui. Aceasta e setea de care vorbea proorocul Amos: setea de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu (Amos 8, 11); setea de a bea şi de a te adăpa din Cuvântul lui Dumnezeu.

Lacrimi - stropi de-amar...

( 9 iunie - 2008...când prea-marile dureri ale celor din jur ni le împropriem şi când ne copleşeşte neputinţa de a oferi ceva alinător...)

Am strâns, în palmele căuş, strop cu strop de-amar,
Chircindu-mi neputinţa în taina unei şoapte...
Şi-am vrut să-mprăştii-amarul dincolo de hotar,
Să nu mai fie lacrimi, să nu mai fie noapte.

Dar, Doamne, stropii-aceştia au îngheţat în vers,
Şi vin 'naintea Ta cu sloiuri de durere...
Mi-ngreunează ruga şi paşii-îngheaţă-n mers,
Şi tot lăuntrul meu se-nchide în tăcere...

O, Tată!...mi-e mult prea frig...mi-ngheaţă şi iubirea...
Dă-mi Haina Ta pe umeri să-mi încălzesc poemul.
Dezgheaţă-mi cu iubire şi versul şi simţirea,
Şi pune miere-n ele ca să-ndulcesc pelinul...

O, Doamne sfinte, te mai rog cu ruga mea de ger,
Să nu mai fie nimeni ce-amarul greu să-l guste!...
Mi-e teamă, Tată, să mă rog...doar asta-aş vrea să-Ţi cer,
Să nu mai fie-amarul!... Nici versurile triste!...

Mă iartă, Domnul meu... sau bine-mă-cuvântă,
C-am strâns în palme plânsul semenului meu,
Şi l-am turnat în suflet ca pe-o comoară sfântă,
Scăldându-l în nectarul din Tine, Dumnezeu!

de Leonte Mariana

Despre credinţa femeii cananeence

„Şi ieşind Iisus de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeancă, ieşind din hotarele acelea, a strigat către El, zicând: «Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David, fiica mea rău se îndrăceşte»“.

Evanghelistul Marcu spune că Iisus a intrat într-o casă, dar n-a putut să rămână tăinuit.

– Dar pentru ce S-a dus Iisus în părţile acelea?

– După ce Hristos a desfiinţat porunca Vechiului Testament cu privire la mâncăruri, mergând pe aceeaşi cale, a deschis şi neamurilor uşa. Aşa şi Petru a fost trimis la Corneliu sutaşul, după ce mai întâi primise porunca de a desfiinţa legea cu privire la mâncăruri.

Studiul Noului Testament

Pr. prof. dr. Constantin COMAN 

EVANGHELIA DUPĂ MATEI 

Introducere 

Cuprins 

1. Bibliografie 

1.1. Chestiuni introductive 

1.2. Comentarii 

1.2.1. Comentarii patristice 

1.2.2. Comentarii moderne 

1.2.3. Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 

1.2.4. Studii 

2. Caracteristici generale 

2.1. Prima dintre cele patru Evanghelii 

2.2. Cea mai cunoscută Evanghelie 

2.3. Are un caracter sistematic 

2.4. Intre cele patru Evanghelii, citează cel mai mult din Vechiul Testament 

2.5. Este un discurs mai curând teologic decât biografic despre Mântuitorul Hristos Aflaţi mai multe »