luni, 3 februarie 2014

Lacrimi - stropi de-amar...



( 9 iunie - 2008...când prea-marile dureri ale celor din jur ni le împropriem şi când ne copleşeşte neputinţa de a oferi ceva alinător...)

Am strâns, în palmele căuş, strop cu strop de-amar,
Chircindu-mi neputinţa în taina unei şoapte...
Şi-am vrut să-mprăştii-amarul dincolo de hotar,
Să nu mai fie lacrimi, să nu mai fie noapte.

Dar, Doamne, stropii-aceştia au îngheţat în vers,
Şi vin 'naintea Ta cu sloiuri de durere...
Mi-ngreunează ruga şi paşii-îngheaţă-n mers,
Şi tot lăuntrul meu se-nchide în tăcere...

O, Tată!...mi-e mult prea frig...mi-ngheaţă şi iubirea...
Dă-mi Haina Ta pe umeri să-mi încălzesc poemul.
Dezgheaţă-mi cu iubire şi versul şi simţirea,
Şi pune miere-n ele ca să-ndulcesc pelinul...

O, Doamne sfinte, te mai rog cu ruga mea de ger,
Să nu mai fie nimeni ce-amarul greu să-l guste!...
Mi-e teamă, Tată, să mă rog...doar asta-aş vrea să-Ţi cer,
Să nu mai fie-amarul!... Nici versurile triste!...

Mă iartă, Domnul meu... sau bine-mă-cuvântă,
C-am strâns în palme plânsul semenului meu,
Şi l-am turnat în suflet ca pe-o comoară sfântă,
Scăldându-l în nectarul din Tine, Dumnezeu!


de Leonte Mariana

Niciun comentariu: