Definiție: trauma= șoc emoținoal violent, leziune corporală gravă ...
Definiție duhovnicească: trauma=lovitură foarte puternică, la nivelul sufletului, sau al trupului, care clatină, îngenunchează, prăbușește ...
Care dinte noi, nu a fost niciodată: lovit, dărâmat, îngenuncheat, traumatizat? Și câți dintre noi, aflați în acele momente grele, am știut încotro să alergăm și ce să facem?
Traumele sunt, au fost și vor fi parte a existenței noastre. Totul e să știm cum să le facem față.
Nu vreau să stărui asupra capitolului: De ce apar? De ce eu? De ce acum? ... dar voi spune totuși, că de cele mai multe ori , noi înșine suntem cauza acestor lovituri extrem de dure, din pricina deciziilor greșite pe care le-am luat, cu prea multă ușurință și superficialitate, făcând uz neinspirat de neprețuitul dar primit de Sus, numit Libertate și de prea puține ori, trauma, accidental produsă, este îngăduită spre încercare (ex: Dreptul Iov).
Dar să ne întoarcem la traume, spunând că ele sunt de mai multe feluri:
- Traume provenite din ura celui de lângă mine(abuzuri, violența fizică, psihică, decepții ...)
- Traume cauzate de căderi duhovnicești cumplite (păcate și patimi grele)
- Traume ce apar în urma unor accidente
- ...
Momentul PostTraumatic.
Este cu adevărat cumplit! Brusc devii perfect lucid și realizezi ceea ce ai pățit, înțelegând amploarea loviturii pe care ai primit-o.
Cerul, parcă te apasă, pământul parcă te înghite, conștiința geme arzător, iar lacrimile nu pot să o potolească și tu ... ești în genunchi. Îți lași capul în palme, parcă dorind să te închizi în tine, să nu mai vezi, nici să auzi nimic ... dar asta nu te ajută și cauți ...
O soluție?
”Sunt pierdut ...” , va striga cel fără de credință și nădejde ... ”nu mai e nici o scăpare, mai bine e să mor, să se sfârșească toate!” ... și nu puțini își duc la ”bun” sfârșit acest gând punându-și capăt zilelor. Câtă înșelare! Sărmanul om crede că așa se va sfârși tot chinul și va scăpa de atâta durere, dar vai de el ...priviți cum dă la schimb o groapă de pe drum, pe hăul fără fund numit iad, loc al scrâșnirii dinților și al durerii veșnice .
”Am căzut, dar mă voi ridica, ... că doar nu pot fi eu îngenunchiat de nimeni și nimic!” - va spune omul mândru și egoist, crezând că poate face orice prin propriile sale forțe ... dar după puțină vreme, prăbușindu-se din nou, va realiza cât de mult a greșit, nădăjduind în sine și cât este de slab și neputincios.
”Am căzut, dar mă voi ridica, cu ajutor de Sus, căci Dumnezeu iubește pe toți oamenii și vrea ca cel păcătos să se întoarcă și să fie viu!” - așa gândește omul credincios ... punând toată nădejdea în Dumnezeu, ”....pentru că cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la El”.
Această ultimă variantă, este singura care te poate ajuta să te ridici din cădere, să te aducă din nou pe linia de plutire și să repună pe făgașul normal. Nu poți și nu trebuie să duci această luptă singur, totul este să știi unde și cui să ceri ajutorul.
În orice traumă, fie ea fizică sau psihică, cel mai mult are de suferit sufletul ... iar pentru suflet, dragii mei, nu veți găsi medicamente nici la farmacii și nici în spitale ...
Alergați așadar, la doctorul sufletesc (duhovnicul), și luați vindecare de la Bunul Dumnezeu, ca nu cumva rana suferită, netratată, să ducă la pierzare.
Cu dragoste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu