"De ce Dumnezeu nu ne lasă să facem dragoste, dacă iubim?"

"Pentru mulţi tineri, iubirea e sinonimă cu a face dragoste. De ce Dumnezeu nu ne lasă să facem dragoste, dacă iubim?
Tocmai că ne lasă. Că dacă nu ne-ar lăsa, n-am face. Dumnezeu îngăduie să facem dragoste. Am fost la un liceu, la o întâlnire pe care am avut-o cu tinerii. Mă întreabă un elev: „De ce nu vrea Dumnezeu ca un om care iubeşte, un tânăr care iubeşte să facă dragoste cu fata pe care o iubeşte? De ce e Dumnezeu împotrivă?” Şi i-am spus că Dumnezeu nu e împotrivă. Tânărul s-a mirat foarte tare şi i-am zis: „Vino în faţă să facem ceva. Uite, hai să facem trei sute de flotări”. El a rămas şocat. N-a vrut să vină. Stătea într-una din ultimele bănci. Zic: „Hai, vino încoace, să facem trei sute de flotări”. „Nu, că nu pot să fac atâtea, nu vreau să vin”.
„De ce?” „Păi nu pot să fac trei sute de flotări”. Zic: „Uite, tot aşa tu nu poţi să faci nici dragoste”. „De ce?” – m-a întrebat. Zic: „Dar trei sute de flotări de ce nu poţi să faci?” „Că nu sunt antrenat”. I-am spus: „Tot aşa e şi cu dragostea: nu poţi s-o faci fără să fii antrenat”. Ca să faci dragoste, trebuie să treci prin acest antrenament anterior căsătoriei. În momentul în care te-ai căsătorit, Dumnezeu a binecuvântat antrenamentul pe care l-ai făcut, de a iubi curat şi frumos, şi atunci poţi să faci cu adevărat dragoste, şi nu sex, cum ai face dacă n-ai avea experienţa aceasta a iubirii. Tânărul a fost puţin şocat de modul cum am pus problema, dar aşa stau lucrurile. Dumnezeu n-are nimic împotrivă ca oamenii să facă dragoste, dar să facă dragoste şi nu sex. Să facă dragoste, adică modul în care-şi manifestă iubirea prin trup să-i ajute ca dragostea lor să nu se termine o dată cu viaţa aceasta trecătoare, ci să meargă spre veşnicie. Cei mai mulţi tineri care trăiesc în păcat spun că nu fac sex, că fac dragoste, şi sunt iritaţi când le spui că iubirea lor nu e curată etc. Dar exact aceiaşi tineri, peste cinci ani de zile, peste zece ani, văd lucrurile altfel. De unde ştiu asta? Din scrisorile pe care mi le scriu cei care acum zece ani au avut 19 ani, 20 de ani, 27 de ani. Şi din scrisorile lor văd încă şi încă o dată că ceea ce făceau ei atunci nu era dragoste, deşi făceau din tot sufletul, deşi era beton de beton, extraordinar de senzaţional, de nespus. Dar povestea lor s-a dezumflat, s-a fâsâit şi n-a mai rămas nimic din marea dăruire.
Totuşi, ce ne facem cu tinerii care ne spun că nu pot renunţa la sex?

Avem două posibilităţi: ori preoţii îi lasă să trăiască în continuare în păcat şi-i împărtăşesc cu Sfintele Taine, chipurile, ca să nu-i piardă, aşa cum se întâmplă în unele parohii în Occident, unde tinerii rămân cu sufletele bolnave şi mor cu sufletele bolnave, sau încercăm să-i ajutăm să înţeleagă că dacă nu vor renunţa la păcat nu se vor putea uni cu Hristos. E adevărat că fiecare duhovnic are iscusinţa sa şi modul său de a vindeca o boală. E foarte important însă ca tinerii să înţeleagă că, deşi li se pare că nu pot scăpa de patima respectivă, totuşi, vor scăpa, şi, dacă se luptă din toate puterile, Dumnezeu îi va ajuta să scape cât mai repede. Pentru că nu se luptă doar tânărul cu patima sa, Dumnezeu îl întăreşte pe tânăr să biruie patima respectivă. Sunt unii tineri care vor să scape de o patimă, se luptă, se spovedesc, iar cad, iar se ridică, iar se spovedesc, iar cad, şi tot aşa. Ei bine, până la urmă cineva va birui: omul întărit de Dumnezeu sau diavolul. Şi dacă omul luptă sincer, după o mie de căderi, poate se va ridica şi va birui pentru totdeauna. "

DANION VASILE,

din cartea „UNDERGROUND - Rebelii generaţiei NU”, p. 55-56

Convorbiri realizate de Romeo Petraşciuc

Editura Agnos, Sibiu, 2007