luni, 2 martie 2015

Viaţa este o sursă de bucurie


Ce nu face omul pentru viaţa lui atunci când este în pericol?!
În Vechilul Testament, în cartea Iona, găsim o relatare despre o corabie ce a fost surprinsă de furtună pe mare. Corăbierii, când au văzut pericolul, s-au înfricoşat şi au strigat fiecare la dumnezeul lui. Mai târziu, ei au strigat într-un glas către Adevăratul Dumnezeu - Dumnezeul lui Iona - ca Acesta să aibă milă de ei, pentru ca să nu piară. În disperarea lor de a nu pieri, ei au aruncat în mare încărcătura din corabie, spre a o face mai uşoară. La fel au făcut şi marinarii descrişi în Faptele Apostolilor, cap. 17, 13-44.

Din aceste relatări, reiese clar cât de preţioasă este viaţa. Fără de ea nu putem face nimic. Marinarii au început să-şi sacrifice bunurile materiale în efortul de a-şi salva viaţa. Pe acelea le putem înlocui, dar viaţa, nu.



E trist şi îngrijorător totodată că sunt şi oameni care nu pun preţ pe viaţa lor. De exemplu, cine nu ştie astăzi că fumatul este dăunător, când chiar pe pachetul de ţigări scrie lucrul acesta? Cine nu ştie efectul drogurilor, al alcoolului şi al desfrâului? Şi totuşi milioane de oameni îşi pierd viaţa anual din cauza acestor vicii.


Viaţa este un dar de la Dumnezeu (Ps. 36, 9). O dată pierdut acest dar, nu mai poate fi restabilit prin nici un mijloc omenesc.


Viaţa este o sursă de bucurie, atunci când o trăim în mod înţelept şi nu după poftele firii pământeşti, ci după voia lui Dumnezeu ( 1 Petru 4, 2). "Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci, iar pentru cei mai tari, la optzeci" (Ps. 90). Mulţi dintre noi însă s-ar putea să nu mai ajungem la vârsta aeasta...De aceea să preţuim îndemnul Sfintei Scripturi, care zice: "Azi este ziua mântuirii, mâine..."

Viaţa pământească este scurtă; timpul în care putem lucra ca să dobândim viaţa cea veşnică este limitat. Satan încearcă să-i ţină pe oameni atât de ocupaţi cu bunurile materiale, încât să nu-şi mai facă timp pentru a asculta glasul lui Dumnezeu care spune:"Răscumpărăţi timpul. căci zilele rele sunt" (Efeseni 5, 15-17). Cât de important este să trăim viaţa cu înţelepciune şi să nu ne-o irosim cu lucruri deşarte! (Ps. 90, 12, Ps. 37, 27-29)


Sfânta Scriptură ne spune că fiecare lucru îşi are timpul lui (Ecl. 3, 1-8). Din nefericire, astăzi trăim într-un timp care ne dă, în primul rând, motiv să plângem. Massmedia e plină de ştiri deprimante. Ne îngrozim când auzim de tineri care se droghează, care se prostituează, care ucid; de părinţi care abuzează de copii lor, de copii înfometaţi ce dorm prin canale, de părunţi abandonaţi prin azile de bătrâni, etc. Unii îşi distug viaţa cu propriile mâini, alţii caută să-şi salveze viaţa distrugându-o pe a altora. Din toate aceste tragedii putem înşelehe că astăzi nu este timpul să dăm prioritate râsului.


Plângem noi oare pentru ceea ce se întâmpă în jurul nostru? Ne doare când vedem oameni care neagă existenţa lui Dumnezeu prin vorbele lor? Ne rugăm pentru viaţa semenilor noştri, dau trăim numai pentru noi şi ne zbatem numai pentru viaţa noastră? dacă ar veni moarte zilele acestea, ce va fi de sufletul nostru şi ce răspuns vom da Dreptului Judecător? dacă viaţa noastră nu e după voia lui Dumnezeu, să ne întoarcem astăzi le El şi să spunem: "Da, Doamne, vin să fac voia Ta!". Fiind astfel împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu, să ne predăm inima, voinţa şi viaţa în mâinile Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul şi Răscumpărătorul nostru.


Având în faţă pilda vieţii şi a morţii
Sfântului Apostol Pavel, a Sfintei Maria Magdalena, Maria Egipteanca, a Fericitului Augustin şi a altora, să ne gândim ce viaţă au avut aceştia înainte de a-L cunoaşte pe Domnul Iisus şi cum s-au schimbat ei după ce L-au primit ca Domn şi Mântuitor al lor. Să privim, dar, la sfârşitul lor de vieţuire, şi nu la felul cum şi-au început viaţa- Deşi majoritatea oamneilor încep bine, mulţi sfârşesc rău.

Văzând care este valoarea vieţii dăruite nouă, oamenilor, de Dumnezeu, să ne facem "ochi" pentru cel orb, "picior" pentru cel şchiop, "mână" pentru cel ciung, "ureche" pentru cel surd şi "gură" pentru cel mut. Numai înlăturând spinii din calea aproapelul nostru, făcându-i sprijin şi când se aşteaptă şi când nu se aşteaptă, ne vom putea bucura împreună cu el şi de viaţa aceasta şi de viaţa cea veşnică.


Mulţumim lui Dumnezeu pentru darul Său cel mai de preţ: viaţa.


Un comentariu:

ina spunea...

,,Văzând care este valoarea vieţii dăruite nouă, oamenilor, de Dumnezeu, să ne facem "ochi" pentru cel orb, "picior" pentru cel şchiop, "mână" pentru cel ciung, "ureche" pentru cel surd şi "gură" pentru cel mut. Numai înlăturând spinii din calea aproapelul nostru, făcându-i sprijin şi când se aşteaptă şi când nu se aşteaptă, ne vom putea bucura împreună cu el şi de viaţa aceasta şi de viaţa cea veşnică."
Cu adevărat viaţa este o sursă de bucurie şi pe acest pământ şi în Veşnicie, dacă ştim să o trăim după voia Lui Dumnezeu. Eu consider, aşa cum şi tu bine spui, că viaţa nu e frumoasă dacă o trăim egoist. Fiindcă însăşi ea a venit prin dăruire divină, prin acel suflu de viaţă dăruit de Dumnezeu unei bucăţi de lut...
Îmi doresc sincer ca tot ce fac să fie pentru semenul meu un ,,suflu de viaţă", o surscă de bucurie pentru el, pentru ca apoi, bucuria lui să fie sursă de bucurie pentru mine...
Un citat drag spune: ,,Dragostea este bucuria de a face altora bucurie." ( Sfântul Ioan Gură de Aur )