duminică, 11 noiembrie 2012

Înşelăciunea, semn al vremurilor din urmă


„Când va veni Fiul Omului, va găsi El, oare credinţă pe pământ?” (Luca 8, 8)

Pentru a ne abate de la credinţă, vrăjmaşul foloseşte fel şi fel de mijloace, luând diferite înfăţişări demonice sau angelice. Sfintele Evanghelii ne vorbesc în multe locuri de oameni posedaţi, munciţi de diavoli, pe care Domnul Iisus i-a izbăvit, izgonind duhurile necurate. Pentru astfel de situaţii, Dumnezeu ne-a înarmat cu semnul Sf. Cruci, cu postul, cu rugăciunea, cu ierurgiile Bisericii, cu Sfintele Taine, între care este Sf. Maslu (cf. Iacov 5, 14). Din nefericire, prin unii din astfel de oameni căzuţi sub stăpânirea lui, vrăjmaşul îşi face lucrarea de nimicire a credinţei prin dezbinare şi răstălmăcire a cuvântului lui Dumnezu.
Spiritismul, neopăgânsismul, etc., combinate cu toate formele de ocultism şi magie, sunt la mare cinste astăzi printre creştinii descreştinaţi. În ultimii ani, s-au tipărit o mulţime de cărţi ce cuprind în paginile lor fel şi fel de arătări, semne fantastice, „minuni”, „descoperiri” şi alte întâmplări neobişnuite care îmbracă diferite forme de credinţă, abuzând de lucrurile sfinte ale Bisericii.

În faţa unor astfel de lucruri şi fenomene neobişnuite trebuie să fim rezervaţi, aşteptând cu răbdare ca mai întâi să se pronunţe Biserica, pentru a fi încredinţaţi că ceea ce îmbrăţişăm vine de la Dumnezeu. Cei care nu au rămas în ascultarea Sf. Biserici şi în împlinirea poruncilor Sale, au îmbrăţişat cu uşurinţă momeala vrăjmaşului. Sf. Ev. Matei ( 21, 11) ne înştiinţează că în vremurile din urmă se vor ivi profeţi mincinoşi.
Fericitul Nicodim Aghioritul, cărturar athonit al veacului al XVIII-lea, ne îndeamnă că în cazul unur astfel de lucrări, de arătări, de vedenii „...să respingem aceste vedenii fără nici o şovăială...chiar dacă din multe indicii vei cunoaşte că aceste semne sunt adevărate şi vin de la Dumnezeu, totuşi fugi totdeauna de ele cât poţi...nu te teme că nu-I place lui Dumnezeu această întoarcere, căci Cel ce dă har celor smeriţi nu-l ca lua de la ei, pentru tot ce fac din smerenie” („Războiul nevăzut”!, pag. 148)
Sf. Grigore Sinaitul spune: „ Cel ce avăzut cu mintea sau cu simţurile, chiar de ar fi de provenineţă divină şi va primi fără de cercetarea celor încercaţi, lesne se înşeală sau se va înşela ca un lesne primitor”.
Sf. Ioan Damaschinul spune de asemenea: „Demonii nu au nici stăpânire, nici putere contra cuiva...o dată ce Dumnezeu le îngăduie, au putere să se schimbe şi iau forma pe care o vreau după fantezia lor...” (Dogmatica Ortodoxă)
Sf. Ap. Pavel ne avertizează: „ Chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o altă evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Gal. 1, 6-9)
Nu putem trece cu vederea nici mărturisirea Sf. Ap. Ioan din prima sa epistolă, cap. 1, v. 1-4: „ Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii...aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi...”
La toate aceste comentarii, s-ar putea ca cineva să zică: „Ştim că vor veni hristoşi micinoşi cu tot felul de înşelătorii, arătări şi minuni, dar să ne îndoim şi de adevăratele minuni dumnezeieşti, parcă nu sună bine...”
Desigur că nu. Dar pentru a putea face deosebire, pentru buna noastră încredinţare, pentru statornicia noastră în adevăr, este nevoie ca toate aceste manifestări să fie susţinute cu multă temeinicie de cuvântul Sf. Scripturi şi al Sf. Tradiţii a Bisericii noastre Ortodoxe. Nenumăratele mărturii din vieţile Sfinţilor, din Pateric, ne aduc la cunoştinţă că: „ Celor înşelaţi diavolul le dă chiar imbold de efort ascetic, de credinţă şi de fapte bune...înfăptuind astfel o evlavie diabolică cu care se silesc să înşele chiar şi pe cei aleşi” (Pateric, cap. 8) În „Pravila Bisericească” scrie următoarele: „ Vedeniile sunt posibile şi astăzi şi sunt credincioşi care se învrednicesc cu adevărat să aibă vedenii bune, însă ele sunt cazuri rare, suportate de oameni care au ajuns la un mare nivel de viaţă duhovnicească, susţinut de o deosebită luminare harică şi de o rugăciune permanentă...Vedeniile înşelătoare sunt acelea născocite de diavol prin îngăduirea lui Dumnezeu, din pricina nesincerităţii omului şi a păcatelor tăinuite. El angajază starea sufletelor bolnave, nesincere, neascultătoare şi cuprinse de urâciune faţă de tot ce nu este pe placul lor, indiferent de binele în sine...”

Demne de luat în seamă sunt şi mărturiile fratelui Traian Dorz, din cartea „ Hristos – mărturia mea”, vol. III, p. 108-111 : „...zici că îţi vorbeşte Dumnezeu direct, spune, te rog, cum îl auzi? Auzi vreun glas, vezi vreo fiinţă, ai vreun vis, vreo vedenie. Îţi vine un gând, sau numai simţi un îndemn?...Cum se manifesta aceasta clar? Căci noi ştim din Sf. Scriptură, cum Se arată Domnul profeţilor Săi, în ce chip cutremurător, la marile răscruci de evenimente şi împrejurări clare...Dacă tot ce spui cu arătările astea sunt numai o boală a ta de nervi, încă n-ar fi prea grav, poţi să-ţi revii şi să te vindeci. Dar dacă, într-adevăr. Este un duh care-ţi vorbeşte, asta este ceva foarte grav. De asta mă tem că nu te vei mai vindeca nicodată!”
Tot fratele Traian Dorz în cartea „ Hristos, puterea Apostoliei”, vol I, la Apostolul din Duminica Mironosiţelor, spune: „Orice încredinţări primeşti, vino cu ele să întrebi nu numai pe Domnul, ci şi pe fraţi, pentru ca nu cumva să alergi sau să fi alergat în zadar (Gal. 1, 22). Orice descoperiri ţi s-ar face de către vreu duh, orice profeţii ţi-ar fi inspirate, orice adevăruri ţi s-ar fi luminat, orice glas ţi-ar vorbi, vino cu ele şi le adu la cunoştinţa fraţilor tăi, cere-le părerea, primeşte-le sfatul şi ascultă-le îndrumarea, fiindcă numai atunci nu greşeşti şi numai atunci poşi fi liniştit şi încredinţat că nu eşti într-o cursă a diavolului şi nu vei fi atras într-o primejdie a lui”.
Episcopul Ignatie Briancianov ne avertizează: „Este o mare înşelăciune să creză că nu vei fi înşelat!”
În astfel de vremuri în care tăim, avertismentele Domnului Iisus, cu privire la vremurile de pe urmă, să cerem lui Dumnezeu, prin rugăciune neîncetată, să ne dăruiască înţelepciunea pentru a putea face faţă înşelăciunilor timpului de pe urmă, rîmânând statornici adevărului, înarmaţi cu armele luminii şi sunând din goarna cuvântului lui Dumnezeu, ca nişte adevăraţi ostaşi ai lui Hristos.

Niciun comentariu: