Sfânta Fecioară Maria, pe cat a fost înălțată de laudele îngerului, pe atât s-a smerit înaintea lui Dumnezeu. Învățăm de aici că “smerenia este temelia sfințeniei”, este scara ce ne urcă la cer.
Privind sfintele icoane ce ne-o înfășișează pe Sfânta Fecioară Maria, vedem icoana unui suflet curat, vedem oglinda bunei-cuviințe. Modestia îmbrăcămintei impresionează și ne dă de gândit, căci “modestia este podoaba omului cinstit”.
Deși sabia i-a străpuns inima, văzând chinurile, răstignirea și moartea Fiului ei și Mântuitorului nostru, nu și-a pierdut răbdarea. Să nu ne-o pierdem nici noi așteptând izbăvirea, pentru că “ sămânța răbdării rodește veșnicia”.
Sfânta Fecioară Maria a ascultat întru totul de voia lui Dumnezeu. “Iată roaba Domnului facă-mi-se după cuvintele tale” – a zis îngerului care-i adusese la cunoștință Planul lui Dumnezeu cu privire la ea și la mântuirea lumii. Câți dintre noi am înțeles din aceste exemple că “ascultarea este plinirea desăvârșirii”, că este izvorul celor mai mari și divine virtuți? Câți dintre noi ne-am supus necondiționat, fără comentaării și fără amânări îndelungate, voii lui Dumneze aduse la cunoștința noastră de trimișii Lui?
În zilele de întristare, Pururea Fecioară Maria nu a deznădăjduit, ci a avut credință, încredere și nădeje că Fiul ei, Mântuitorul lumii, va învia precum a spus. Aceste virtuți au îmbărbătat-o făcându-o să suporte “sabia” ce i-a străpuns inima atunci când și-a văzut Fiul în agonie pe Crucea Golgotei. Ea nu a fost răpusă de durere, pentru ca și-a pus nădejdea în Dumnezeu, care i-a grăit prin Arhanghelul Gavril: “ Împărația Lui nu va avea sfârșit” ( cf. Luca 1, 31-35)
Cine vrea să nu fie răpus de deznădejde în necaz și dureri să nădăjduiasca în Domnul asemeni Sfintei Fecioare. Nădejdea și încrederea în Dumnezeu aduc pace în suflet și putere pentru a birui orice ispită.
Iubirea de aproapele a Maicii Domnului o putem vedea la nunta din cana. Nu putea să-i vadă pe tinerii miri întristându-se din pricina terminarii vinului. De aceea, din dragoste pentru aproapele, a mijlocit la Domnul Iisus, spunându-I pricina intristării lor. Din dragoste pentru aproapele, să mijlocim și noi pentru semenii nostrii și mai devreme sau mai târziu, de aici sau de Dincolo, vom vedea minunea întoarcerii lor la Dumnezeu. Dragostea noastră trebuie să-i cuprindă pe toți, fie că ne sunt prieteni sau dușmani.
Dupa înălțarea la cer a Domnului Iisus, Sfânta Fecioară Maria era nelipsită de la întâlnirile ucenicilor și ale celorlalte femei unde stăruia alături de ei în rugăciune și cereri, împărtășinu-se din Taina Euharistiei ( frângerea pâinii, cf. Fapte 1, 14; 2, 46)
Să învățăm de aici să fim nelipsiți de la Sfânta Biserică, de la strângerile împreună cu frații și surorile în Domnul, ca și Sfânta Maică a Domnului Iisus. Să dorim a ne apropia cât mai des de Sfânta Taină a Euharistiei, lepădând de la noi toată slava cea lumească, pentru ca, atunci când ne vom împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, să putem face lucrul acesta cu bucurie și curăție sufletească.
Fie ca aceea pe care Dumnezeu-Tatal a iubit-o ca pe o fiică, Dumnezeu-Fiul, ca pe Mama Sa, și Dumnezeu-Duhul Sfânt, ca pe Mireasa Lui, să ne fie model de trăire creștină, curată, sfântă și plină de roadele Duhului Sfânt. Sus pe Golgota, privind la Sfânta Fecioară Maria, am învățat ce înseamnă statornicia, de o astfel de statornicie să ne învrednicim și noi, pentru că numai cel statornic în credință va fi mutat asemeni Maicii Domnului, în ziua rânduită de Dumnezeu, de la moarte la viață veșnică.
“O! Măicuţă Sfântă
Te rugam fierbinte
Să ne-asculţi de-a pururi
Marea rugăminte:
Nu lăsa Maicuţă
Să pierim pe cale
Căci noi suntem fiii
Lacrimilor tale!”
Bucură-te, Mireasa, pururea Fecioară!
Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău acoperămant!
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu