miercuri, 14 ianuarie 2015

De ce să aştept în dragoste? De ce să spun adevărul ?

Din cercetarea Sfintelor Scripturi, aflăm că Sf. Apostoli ajunseseră pe cele mai de sus înalţimi ale dragostei pentru Domnul. Şi, pe masură ce urcau treptele neprihănirii spre desăvârşire, în ochii lumii apăreau un fel de "nebuni", căci nu mai căutat la cele de jos si nu mai preţuiau întru nimic pe cele pământeşti; le socoteau ca pe nişte gunoaie, faţă de marea operă a mântuirii săvârşite pe Golgota din iubire nemărginită. Singura lor ţintă era Domnul Iisus şi vestirea Lui minunată.

Dacă citim in 1 Corinteni cap. 4, vedem că cei cărora Sf.Ap. Pavel li se adresează cu numirea de "înţelepţi", erau încă "jos", pe pământ, erau încă pământeşti.

Ei nu urcaseră nici o treaptă spre desavârşire, între ei se mai găseau încă destule fapte ale firii pământeşti: dezbinări, pacate chiar şi desfrânare, lăcomie duhuri de înalţare, păreri înalte despre ei înşişi. "Înţelepciunea" lor în Hristos nu atinsese încă viaţa cea cu adevărat duhovnicească, ce îşi avea izvorul în Dragoste şi Adevar.

Interesant este cum Sf. Ap. Pavel ştie să-i dojenească, îmbinând atât de frumos şi adevărul şi dragostea în cuvintele lui: "Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi" ( 1 Corinteni 4, 14) Cu siguranţă că prin astfel de vorbe ale dragostei, i-a câştigat pe mulţi din cei ce erau cazuţi. Răbdarea Sf. Ap. Pavel a făcut ca adevărul sa fie îmbrăţişat cu dragoste de mulţi oameni. Vorbim despre dragoste si adevăr, dragul meu, haide să ne punem întrebarea în modul cel mai serios si fară părtinire: în care din cele două stări de mai sus ne aflăm? Ne aflăm, oare, in starea cea înaltă a "nebunilor" pentru Hristos? sau în starea cea joasă a "înţelepţilor" în Hristos? Haideti sa recitim împreună 1 Corinteni cap 4:

"1. Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.
2. Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare să fie aflat credincios.
3. Dar mie prea puţin îmi este că sunt judecat de voi sau de vreo omenească judecată de toată ziua; fiindcă nici eu nu mă judec pe mine însumi.
4. Căci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este Domnul. 5. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda. 6. Şi acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. 7. Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit? 8. Iată, sunteţi sătui; iată, v-aţi îmbogăţit; fără de noi aţi domnit, şi, măcar nu aţi domnit, ca şi noi să domnim împreună cu voi. 9. Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. 10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! 11. Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim, 12. Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. 13. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. 14. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi. 15. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos. 16. Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos. 17. Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni în toată Biserica. 18. Şi unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semeţit. 19. Dar eu voi veni la voi degrabă - dacă Domnul va voi - şi voi cunoaşte nu cuvântul celor ce s-au semeţit, ci puterea lor. 20. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere. 21. Ce voiţi? Să vin la voi cu toiagul sau să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii? "

Dacă ne vom cerceta cu multă bagare de seamă în faţa acestei oglinzi cereşti, oare ce vom descoperii? De ce să astept dragoste? De ce să spun adevărul? Pentru că dragostea e o bucaţică din raiul ce s-a coborât pe pămînt, este dovada de netăgăduit că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru. Pentru că dragostea să se desăvârşească între noi, fiecare trebuie să ne smerim: întâi faţă de poruncile dragostei Lui Hristos, apoi unul faţă de celălalt. Adevărul, ca să-l spui, trebuie mai întâi să-l cunosti. Iar ca să-l cunoşti trebuie să ai rabdare. Pilat a întrebat pe Domnul Iisus: "Ce este adevărul" dar, nu a avut răbdare să aştepte şi răspunsul. Să nu facem ca Pilat. Adevărul nu se întemeiază întodeauna pe propriile noastre păreri, pe ceea ce gândim noi.... unica sursă a adevărului este Domnul Iisus. Dacă vom căuta adevărul in alta parte nu-l vom gasi De să aştept în dragoste? Pentru că fără iubire, adevărul este orb. De ce să astept în dragoste? Dac-aş putea să mă întorc înapoi în timp, aş încerca să vorbesc ma puţin şi să ascult mai mult, am pierdut atatea bucurii, pentru că nu am ştiu să ascult, n-am ştiut să aştept...Au fost momente în viaţa mea, cand m-am înfuriat pentru că n-am avut tăria să fiu calm, am spus cuvinte pe care mai tarziu am dorit să nu le fi spus, pentru că nu am avut tăria să renunţ la eul meu, pentru că nu am avut tăria să tac, pentru că nu am ştiut să aleg, din două cuvinte, pe cel mai scurt, pe cel mai frumos, pe cel mai plin de pace., de dragoste...Cuvintele ce urmează sunt un semnal de alarmă în privinţa aceasta:


“ ...Evanghelia adevărată nu se propovăduieşte mai întâi cu cuvântul, ci mai întâi se propovăduieşre cu tăcerea. Şi nu numai cu picioarele, ci mai întâi cu genunchii şi numai întâi cu vorbele gurii, ci mai întâi cu lacrimile ochilor şi numai întâi cu gesturile mâinilor, ci mai întâi cu bătăturile lor. Evanghelia propovăduită în felul acesta este singura Evanghelia vie, adevărata, rodnică şi sfântă. Şi propovăduitorii unei astfel de Evanghelii sunt adevăraţii trimişi ai lui Hristos. Toţi ceilalţi - care nu sunt aşa şi nu fac aşa – sunt nişte diletanţi netrebnici, nişte profitori ai cucerniciei care şi-au făcut din Evanghelia o meserie convenabilă şi din Hristos un motiv de câştig uşor şi necinstit. Tu din care aceste două tagme faci parte? Se vede după mâinile tale, după genunchii tăi, după viaţa ta!” ( Traian Dorz )

Închei cu un minunat cuvânt al Sf. Grigore de Nissa: "Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieţi. Sufletul este ca o pânză, virtuţile sunt culorile, Iisus este modelul pe care trebuie să-L pictăm."

2 comentarii:

Mariana spunea...

Sunt atât de impresionată de felul în care lucrează Domnul! Când vrea să îmi comunice un adevăr, o face cu atâta dragoste şi pe mai multe căi. Am primit un mail de la un frate căruia mereu îmi vine să îi spun ,,părinte". Am selectat un fragment, deorece se armonizează atât de bine cu ce ai scris, tu Sorin.

,,Da, Frumoasa dragoste dintai ramane nu numai cantarea noastra draga, ci si modelul langa care vrem sa ramanem cu orice pret, chiar de-am ramane singuri! Si ţelul langa care am vrea sa ne sfarsim, atunci cand Binefacatorul si Rascumparatorul nostru drag ne va chema si pe noi Acasa...
Toti cei care-am cunoscut "alte vremuri" tanjim dupa ele! Si nici un "surogat" din lume nu le poate inlocui... O, daca am realiza cu totii cat adevar si ce instiintare ne-a lasat fratele Traian in poezia si cantarea "O Doamne, fericit e-acela care-a putut trai-ntelept / slujind Iubirea si-Adevarul sa fie-AMANDURORA drept... Sa nu greseasca nici Iubirii cand apara-Adevarul sfant, nici Adevarul sa nu-l calce pentru-al Iubirii legamant... C-atat de rar putem si mintzii si inimii fi-ascultatori, ci toti ori uneia ii suntem ori alteia PARTINITORI..." Dar pentru a putea trai astfel CU amandoua si INTRE amandoua cred ca este nu numai nespus de greu, ci un HAR din partea Domnului. Si pentru ca a trai cu Iubirea cred ca este ceva mai greu, pentru ca presupune simtzire si duh de jertfa si renuntare si iertare si acceptare si aplecare si uitare, noi, prea multzi, alegem partea Adevarului care ni se pare mai usoara. Pentru ca este ceva mai rece (mai ratzionala si logica, cum am spune...) si in acelasi timp mai la indemana. Cu Adevarul iti vine ceva mai usor sa judeci, sa te desparti, sa-l abandonezi pe cel de langa tine care de multe n-are nici o vina ca "a cazut intre talhari"... Dar CUM si CUI sa le spui acestea AZI, cand de Iubire se pomeneste aproape numai in sens trupesc! Si daca Iubirea se traduce azi cu desfraul, poate ca si Adevarul pentru prea multi se traduce cu duritatea... Privind la istoria poporului Israel putem deslusi limpede cum Iubirea lui Dumnezeu de care s-au impartasit nu doar in cei patrusute de ani de robie egipteana si in altii patruzeci de ani de peregrinare prin pustie, ci si dupa aceea in sutele de ani ce au urmat cum ei "s-au inchis" si s-au inchistat tot mai mult doar in "adevarul" pe care se laudau ca-l apara, dar care nu mai era Adevarul lui Dumnezeu... Ferice de cine invata din experientele altora si nu ajunge sa invete (daca mai invata!) din ale sale!..."

Rappa_ru' spunea...

Mari vorbe scrise aici...multumesc de postare si sfaturi, Sorin:)...toate cele bune:)