luni, 7 decembrie 2015

Ce ar fi trebuit azi să fac şi nu am făcut?


"Am auzit azi şoapta Lui?...Am recunoscut-o?...E linişte în inima mea?"

Normal ar fi ca şoaptele Lui calde şi blânde, să fie ca cea mai scumpă muzică pentru urechile mele, dar uneori nu este aşa ... Inima Lui să fie în inima mea, pentru că numai aşa va putea fi linişte în inima mea, numai aşa inima Lui şi inima mea vor putea să bată amandouă la unison.
Ce cuvinte calde le-a şoptit Domnul Iisus, Sfinţilor Apostoli Petru, Iacob, Ioan, fiilor lui Zevedei, de au lăsat totul şi s-au dus după El?!
Tot aşa ne cheamă şi pe noi, cu aceleaşi şoapte: “Vino după Mine!” Însă mulţi dintre noi nu mai ascultăm această minunată şoaptă a harului, că este aşa, ne stă mărturie neliniştea din inimile noastre.

"Ce ar fi trebuit azi să fac şi nu am făcut?"

Un răspus sincer la această întrebare presupune mai întâi uitare de sine, abdicare de la orgolii cotidiene şi iubire, multă iubire pentru aproapele meu.
Ce am vrut să spun prin aceasta? Când Domnul Iisus, ne-a adus la cunoştinţă cuvintele ce le va rosti în ziua judecăţii: "întrucât aţi făcut" sau "nu aţi făcut" aceasta unuia din aceşti mai mici fraţi ai Mei, Mie "Mi-aţi făcut" sau "nu Mi-aţi făcut". El avea în vedere suferinţa aproapelui meu, nu numai sărăcia de bunuri materiale. Lucrul acestă îmi arată că Domnul Iisus se identifică cu suferindul şi cu suferinţa. Prin urmare răspunsul la întrebarea de mai sus se oglindeşte mai mult sau mai puţin în măsura în care eu văd prezenţa Domnului meu în orice formă de suferinţă a aproapelui meu.
Azi m-am gândit doar la mine şi la familia mea….nu este acesta răspunsul aşteptat…..mă voi strădui,...Doamne, te rog, dă-mi gândul cel bun!

Niciun comentariu: