Rugăciune la început de an

Doamne, când mă gândesc la anul ce a trecut şi la datoriile încă neplătite faţă de dragpstea Ta şi faţă de semenii mei, îmi plec ochii în pământ de ruşine şi plâng pentru că nu sunt vrednic să mi-i ridic spre cer, spre măreţia ta.

La început de an îmi pun faptele în cântar şi mă gândesc la misiunea mea pe acest pământ, la greutăţile prin care voi trece, la lucrarea în care m-ai chemat să fiu un adevărat ostaş al Tău. Mă încred în ajutorul mâinilor Tale şi promit că anul acesta voi face mai mult pentru Tine, în Lucrarea Ta.

Doamne, m-ai chemat în lucrarea Oastei ca pe tânărul Samuel. Neînțeles am fost de cei dragi, ca şi tânărul Ieremia, şi de aceea doresc să mă încred mai mult în Tine, ca tânărul Isaac. Citesc despre Avraam şi aş dori să fiu ca el, prieten bun cu Tine. Spre binecuvântările cereşti aş dori să vin pe calea cea îngustă, neclătinânu-mă, ca Iacov. Să fiu tare în orişice ispită, ca blândul iosif, omul drafostei şi al meditaţiei, sau ca mul-încercatul Iov, şi ca daniel, rămânând statornic în necaz şi în bucurii. În lupta cu păcatul şi cu duhul lumii să fiu ca Iosua, care a făcut să cadă zidurile Ierihonului, datorită ascultării lui faţă de Tine. Ca psalmistul David să-Ţi cânt, cu ochii înlăcrimaţi, fiind o lumină în lume. Călăuzit de înţelepciunea ce vine de la Tine, ca înţeleptul Solomon. În strâmtorări să-mi plec capul, ca tânărul Apostol al iubirii, Ioan, pe pieptul Tău, ascultând pulsul inimii ce bate plină de dragoste pentru întreaga lume. sau ca maria, sora Martei, să-Ţi stau la picioare, scultându-Ţi Cuvântul Sfânt şi să plâng ca magdalena, pentru a spăla cu lacrimile pocăinţei mâinile şi pisioarele străpunse de piroanele păcatelor mele.

Doamne, în acest an, aş dori să strig cu putere de pe zidurile Lucrării, spre cei ce nu Te cunosc sau spre cei ce au adormit cuprinşi de vraja învăţăturilor străine de Duhul Dragostei Tale, ca profetul Neemia, iar atunci când se cere să spun adevărul, să nu mai tac, făcându-mă vinovat de un păcat poate de neiertat.

Adu-mi mereu aminte de ziua Cincizecimii, când Sfântul Petru a înfruntat minciuna, spunând mulţimii adevărul, şi de cele trei mii de suflete ce au ieşit din întunericul păcatului, cunoscând adevărul. Şi dă-mi putere să nu mă despart de Tine, oriunde voi merge, ca Enoh! Să fiu ca Zaheu sau tabita, plătinsu-mi toate datoriile faţă de semeni! Să miluiesc pe cei lipsiţi, pentru a-mi strânge comori Acolo unde eşti Tu! Să vin ca Nicodim, în fiecare seară când oamenii dorm, şi să-Ţi spun în rugăciune tot ceea ce încă nu înşeleg, cerându-Ţi pricepere şi înţelepciune pentru a putea deveni un om al rugăciuni ca minunatul Abel, sau ca prorocul Ilie, nelipsit din templu Tău, ca Sfinţii Apostoli.

Câte pilde am, Doamne, în faţa ochilor, ajută-mi să le urmez îndeaproape şi fereşte-mi paşii să nu calce pe urmele lui Cain sau absalom - fiul lui david - sau ca Iuda vânzătorul Domnului Iisus, Diotref sau alexandru Căldărarul! Ci întodeauna să calc pe urmele Părintelui meu, Iosif Trifa, care m-a născut din nou, scoţându-mă din negura păcatului prin scrierile sfinte, prin cuvintele întipărite adânc în inimile fraţilor ce l-au urmat îndeaproape, aşa cum a fost urmat Sf. Ap. Pavel de copii lui în Domnul: Teofil, Terţiu, Tihic, Trofim, Timotei şi Tit. Cum m-aş putea dezlipi de aceşti minunaţi oameni ce au ars ca nişte lumânări, făcând lumină în viaţa multor semeni?

Doamne, dă-mi putere ca în acest an să înţeleg mai mult:
- taina biruinţelor în luptele credinţei;
- taina rodirii Duhului în fraţi;
- taina izbânzii în Lucrarea Ta;
- taina părtăşiei între oameni.
Şi toate acestea spre cea mai mare slavă a Numelui Tău Sfânt. Amin.

Slăvit să fie Domnul!