Suntem noi logodiţi cu Hristos?

Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă ? Şi a zis slugilor: legându-i mâinile şi picioarele,
aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară;
acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi
(Mt. 22, 12-14).

"Hristos Dumnezeu S-a asemuit pe Sine unui Mire sfânt, preafrumos, de lumină purtător, veşnic, Care bine a voit a se logodi prin logodnă veşnică, nestricăcioasă, de viaţă făcătoare, în viaţa cea viitoare, nesfârşită, şi în cea de aici, pământească, cu sufletul credincios.
Pentru a Se logodi cu sufletele credincioase, dar care au spurcat haina sufletelor lor cu nenumăratele lor păcate. Domnul le-a dăruit prin tainele botezului şi mirungerii haină duhovnicească preafrumoasă, nestricăcioasă. Dar omul şi-a spurcat iarăşi haina botezului şi iarăşi s-a depărtat de Dumnezeu şi s-a îmbrăcat în zdrenţele împuţite ale patimilor, stricând şi necinstind logodna sa cu Dumnezeu. Din milostivirea Sa, Domnul a binevoit să-i dea din nou haina de nuntă prin pocăinţa nefăţarnică şi prin împărtăşirea cu Sfintele luiHristos Taine, şi omul primeşte iar haina nestricăcioasă şi se uneşte cât se poate de strâns cu Mirele Ceresc, cu condiţia de a se păzi în tot chipul ca să nu îşi păteze iarăşi haina de nuntă şi de a trăi în sfinţenie.


Dar care sunt aceste suflete logodite cu Hristos, Mirele Cel ceresc, unde se află ele ?
Aceste suflete sunteţi voi, fraţi şi surori.
Vă întreb: curată, împodobită este haina voastră de nuntă ?
V-aţi împodobit sufletele cu faptele cele bune ?
Cu ce vă veţi arăta la cina cea de nuntă, în împărăţia Cerurilor ?
Oare vă pregătiţi neîncetat să ajungeţi acolo unde vă aşteaptă Mirele preafrumos ?

La picioarele Tale, Doamne, zăcem în lacrimi de pocăinţă dimpreună cu toţi cei ce au plâns: ierarhi, proroci, apostoli, sfinţiţi mucenici şi cu toţi drepţii, şi milă cerem de la Tine cu rugăciunile lor, şi mântuirea sufletelor noastre, şi împărăţia Cerurilor, măcar că nevrednici suntem de ea pentru păcatele noastre. Aduc Ţie spre mijlocire pe Preacurată Maica Ta, cetele îngereşti şi toată făptura înţelegătoare: miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, păcătoşii, cu harul şi cu mila Ta. Aşa. Amin."

ULTIMELE ÎNSEMNĂRI
de Sfântul Ioan de Kronstadt
traducere Tănăsescu-Vlas Adrian şi Tănăsescu-Vlas Xenia

Mire-al veşniciei mele

Mire-al veşniciei mele,
ce-n extaz plângând Te-ador,
oare când afla-mi-voi stâmpăr
dorului ce-mi arde-n dor!

Când, pe sânul Tău cel dulce,
fruntea-mi grea de străluciri
voi putea s-o culc în pacea
dulcii Tale fericiri?

Inima-mi, ce-a ars atâta
de-al iubirii dulce chin,
când afla-şi-va lângă Tine
aşteptatul ei alin?

Aceşti ochi, ce-n focu-atâtor
mii de lacrimi s-au topit,
când se vor scălda-n lumina
slavei Chipului dorit?

Când, cu-aceste două braţe,
ce de-o viaţă se întind,
voi putea-n sfârşit ca poala,
măcar poala, să-Ti cuprind?

Când putea-Ţi-voi numai Ţie
spune multul meu amar,
care-mi arde şi-mi topeşte
inima-ngropată-n jar?

Când, uitând de toată slava
Raiului de haruri greu,
neştiind de nimeni altul,
vom fi numai Tu şi eu?

Când? Căci zilele, ca anii,
trec aşa de cătinel,
şi-acest lut mă leagă parcă
în cătuşe de oţel...

Când? O, Mire drag, Iisuse,
că n-am aripe să zbor!...
Anii-s lungi cât nişte veacuri
şi mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor!..

de Traian Dorz