Gheorghe Oprea - Holbavianul - sculptorul identității locale

 
La sfârșitul lunii noiembrie, a.c., în comuna mea natală Holbav, am avut bucuria unei întâlniri care mi-a rămas adânc întipărită: Gheorghe Oprea, cunoscut sub numele de Holbavianul.
 
Fost primar, scriitor, poet și artist plastic (pictură, sculptură, grafică, fotografie artistică) - un om care pare să fi trăit mai multe vieți într-una singură. Nu am avut timp să vorbim îndelung, dar am fost martorul tăcut al lucrărilor sale, expuse cu discreție și demnitate. Am făcut doar poze, dar ele au fost ca o reverență în fața unei arte care vorbește prin lemn, piatră și bun gust.
 
Gheorghe Oprea este un om al locului, dar și al spiritului. Prin funcțiile publice pe care le-a ocupat și prin implicarea sa culturală, a devenit un reper pentru Holbav și pentru județul Brașov.
 
Este membru activ în numeroase organizații culturale și artistice:
 

• Ligii Scriitorilor din România
• Asociaţiei Artiştilor Plastici din Judeţul Braşov
• Salonului literar–artistic „Darie Magheru”, Săcele, Braşov
• Despărţământului Central „ASTRA” Braşov
• „Despărţământului Piatra Craiului”, oraşul Zărneşti, Braşov
• Fundaţiei Social–culturale „Sf. Nicolae”, oraşul Zărneşti, Braşov
• Redacţiei revistei Colţul Chiliilor din Zărneşti
• Cenaclului Dincolo de cuvinte din Codlea, patronat de ASTRA
• Revistei trimestriale Claviaturi, coordonată de scriitorul Constantin Bihara

 
Fiecare lucrare sculptată de Gheorghe Oprea este o formă de memorie, de simțire, de comunitate. Ele nu sunt doar obiecte de artă, ele sunt mărturii ale unei vieți trăite cu rost, cu răbdare și cu un respect profund pentru formele simple ale naturii și ale sufletului.

 

• Materna I - surprinde esența maternității: mama și copilul contopiți într-un gest fluid, protector, universal.
• Păunul Centenar - simbol al demnității și continuității, o metaforă a satului care își păstrează frumusețea.
• Pasărea Vioară - zbor și muzică, libertate și armonie, într-o singură formă.
• Fluturii sculptați - mesageri ai delicateții, ai mișcării firești între anotimpuri.
• Piatra pictată „Amfiteatrul Natural -Turistic - Comuna Holbav” - o piatră transformată în simbol al locului, cu biserica și casele satului pictate ca pe o hartă afectivă.

 
Sunt doar câteva dintre lucrările sale - frânturi dintr-un univers creativ vast, în care lemnul și piatra devin martori ai vieții rurale, ai credinței, ai tradițiilor și ai sensibilității.
 
Dar arta d-lui Gheorghe Oprea nu se oprește în fibra lemnului sau în textura pietrei. Ea continuă firesc în poezie, acolo unde gesturile devin cuvinte, iar emoțiile prind formă într-un limbaj la fel de sculptural precum opera sa plastică. Dacă în lucrările din lemn surprinde tăcerea plină de sens a materiei, în poezie surprinde vibrația interioară a omului și memoria afectivă a locului.
 
În spiritul acestei continuități dintre artă și sentiment, poemul de mai jos devine o mărturie profundă dedicată mamei - poate cea mai universală dintre inspirații. Este o rugă și o confesiune, o cutreierare a sufletului cu aceeași delicatețe cu care autorul modelează lemnul.
 
RUGA  CUTREERĂRII
Dedicată Mamei Emilia, născută Muntean
(poem extras din volumul „Zăpada Ființei”, 2009, debut literar)
 
Deşi sântem
mereu aproape,
Mamă, nu-i de-ajuns
cât ştii de mine , cutreeră-mă !
Înveleşte-ţi cu linişti
picioarele , să nu
le-nţepi călcându-mi
prin gânduri !
 
Mereu,
cu zâmbete
primeneşte-ţi chipul,
pentru oricare din zilele
mele ursite, pentru oricare
faptă , cugetată , sau necugetată.
La plecare aruncă-ţi din
oftări, pentru cuibul
oftărilor mele
iscate de dragoste,
de Viaţă .
 
Mamă !
Cutreeră-mă,
( zi şi noapte ) priveşte-mă
în zilele cu soare, că Viaţa-i
iubire înainte de moarte ! Fă popas
la umbra Gândului meu, să vezi te arde,
sau îţi răcoreşte sufletul . Am atâtea
drumuri (cu hăţişuri) atâtea
isvoare susurând păduros
şi buchet de gesturi
stângace, mascate
de zâmbete.
 
Cutreeră-mă,
în oricare anotimp ,
la Aniversări, la întoarceri
acasă ! Uneori, mă prea scald
în frământări, în aşteptări ca ghimpii.
Mamă, eşti pescăruşul ce bucură Marea,
eşti apa ce-astâmpără setea năprasnică
şi Cheia Vieţii eşti (fără de care
mă pierd) . Şi mai apoi cu Tata
Împreună , cutreeraţi-mă !
să fim o Familie ca ziua, 
cum Ne-am dorit
Dintotdeauna.
Cutreeră-mă,
în oricare anotimp,
la Aniversări, la întoarceri
acasă ! Uneori, mă prea scald
în frământări, în aşteptări ca ghimpii.
 
Mamă, eşti pescăruşul ce bucură Marea,
eşti apa ce-astâmpără setea năprasnică
şi Cheia Vieţii eşti (fără de care
mă pierd). Şi mai apoi cu Tata
împreună, cutreeraţi-mă !
 
să fim o Familie ca ziua,
cum Ne-am dorit
Dintotdeauna.

 
Mi-aș dori pe viitor un muzeu în comuna mea natală, unde toți să se simtă acasă, să exploreze liber, să atingă istoria și arta cu toate simțurile, să fie inspirați și să învețe fără bariere. Un loc unde fiecare să poată să viseze, să pună întrebări și să-și găsească propria poveste în poveștile altora.

10.12.2025

Sorin Micuțiu

Dacă v-am făcut curioși :)

Acolo–n Dealul Măgurii Codlei

Primăvara