Trăim astăzi într-o libertate pe care o considerăm firească. Colindăm fără teamă, ne adunăm fără restricții, mărturisim credința cu bucurie și seninătate. Însă ceea ce trăim astăzi ca normalitate a fost, nu demult, o vină pedepsită, o îndrăzneală plătită cu ani de suferință.
Colindele pe care le cântăm astăzi au fost cândva cântate în șoaptă, în celule reci, în spatele ușilor de fier. Libertatea credinței a fost câștigată prin jertfă, lacrimi, despărțiri dureroase, cu gustul sărat al lacrimilor pe buze în locul gustului de cozonac și sărbători ale Nașterii Domnului trăite în lanțuri.
Trăim vremuri de libertate. Colindăm cu zâmbetul pe buze, în biserici luminate, în săli pline, în case calde, alături de cei dragi. Cântăm fără teamă, mărturisim fără lanțuri, ne adunăm fără frică.
Dar prea ușor uităm că libertatea credinței de astăzi a fost plătită greu.


