Cică odată lupii au ținut sfat mare despre cum să-i atace pe vrăşmaşii lor; pe câini.
Spre acest scop au ales dintre ei un lup spion, care să iasă mai întâi printre câini să afle şi să ştiricească cât de tari sunt vrăjmaşii lor.
Reîntorcându-se lupul spion din misiunea sa, toată gloata lupilor aştepta cu gura căscată la ce va spune trimisul lor. În atențiunea încordată a tuturor lupilor, cel reîntors astfel grăi:
– Fraților! Am umblat cu bine pe unde m-ați trimis. Cuvântul meu cel dintâi este: nu vă temeți! Vrăjmaşii noştri câini nici pe departe nu sunt aşa de tari cum credeam noi. E adevărat; pe unde am umblat am văzut mulțime mare de câini, dar am băgat de seamă că din câinii aceştia numai cei ce stau legați sunt pentru noi primejdioşi, fiind răi. Însă cei mai mulți dintre câini erau de cei nelegați și umblau haimana.
Apoi, am bagat de seamă că între câini sunt o mulțime de soiuri; nici nu le-am putut însemna pe toate, dar cele mai multe soiuri sunt căini mici, cari mai mult latră decât muşcă.
A treia, vă spun un lucru de o bucurie şi mai mare. Am băgat de seamă cum câinii se înșfăcau şi să muşcau mai mult unii pe alții decât să umble după lupi. Ei se urăsc unul pe altul din toată inima şi de câte ori numai pot se muşcă cumplit unii pe alţii. Ei îşi ascut parcă dinții mai mult unii contra altora decât contra nostră…
Astfel grăi trimisul lupilor, iar gloata erumpse în strigăte de bucurie strigând: trăiască!
Acum, dragi cetitori, asta-i o poveste. Se află însă nişte tâlcuitori slabi de gură cari spun că povestea ar avea înțeles sufletesc. Sfatul lupilor cică ar fi sfatul diavolilor, iar vrăşmaşii lor, câini, cică ar fi creştinii, cari însă nu prezintă nici o primejdie pentru lupii diavoli după ce nu stau legați în poruncile Evangheliei, ci umblă haimana după poftele lor… mai mult latră decât muşcă… şi pe lângă asta, mai mult se înșfacă şi se muşcă unii pe alţii în loc să-l muşte pe diavolul… își ascut dinții mai mult unii contra altora decât contra lupilor diavoli.
Şi, cică, tâlcuitorul ar avea nițică dreptate.
Oastea Domnului, 1930, Nr. 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu