De ce îl iubesc pe poetul Traian Dorz?

 

Poetul Traian Dorz, cu versurile sale simple, dar pline de înțelepciune, a lăsat o amprentă profundă asupra sufletului meu. Iubirea mea pentru el se bazează pe o adâncă recunoștință pentru sfaturile sale înțelepte care m-au ghidat prin momente dificile și mi-au luminat calea.

Îmi place cum poetul Traian Dorz a reușit să îmbine simplitatea cu profunzimea în versurile sale. El nu se teme să vorbească despre durere, despre singurătate, și, în același timp, transmite o nădejde uriașă, o nădejde în puterea iubirii și a bunătății.

Unul dintre cele mai profunde sfaturi ale sale este în poezia următoare:

 

Mergi fiul meu în pace

 

Mergi, fiul meu, în pace, dar pe cale

dreptar să-ţi iei cuvântul ce ţi-l spun.

Să-ţi faci din el merindea vieţii tale

şi perna ta şi prietenul tău bun!

 

Nu-i rai atunci când ai noroc în viaţă,

nu-i iad atunci când eşti nenorocit,

nu totdeauna lacrimi s-ai pe faţă,

nici totdeauna zâmbet fericit.

 

Adeseori e rău că-ţi merge bine

şi-arareori nu-i bine că ţi-e rău,

dar nu cârti, sunt mulţi mai trişti ca tine

iar mai voioşi, puţini în jurul tău!

 

Fii prieten bun la cât mai mulţi se poate,

dar prieteni buni cât mai puţini să-ţi faci!

Lui Dumnezeu dezvălu-I-le toate,

dar oamenilor toate să le taci!

 

Datori să-i faci pe toţi faţă de tine,

dar tu dator să nu fii nimănui;

de taina lui, ascultă-l pe-orşicine,

dar taina ta la nimeni să nu-ţi spui.

 

Nu-ţi dezlega viaţa de iubire,

dar inima să nu ţi-o legi de-un loc;

norocu-n lume-i fără fericire,

iar fericirea-i fără de noroc! …

 

Mergi, fiul meu, în pace, dar, pe cale,

de vei păzi cu grijă sfatul meu,

oricâte-ar fi primejdiile tale,

te va scăpa din toate Dumnezeu! …

 

Aceste versuri sunt o adevărată comoară, o busolă duhovnicească, fiindcă îmi arată calea spre o viață împlinită. Poetul m-a învățat să nu mă las pradă iluziei norocului sau a necazului, ci să găsesc pacea interioară în orice situație.

Un alt sfat care mi-a rămas adânc întipărit în minte este:

”Nu-ți urî dușmanii nici în gând măcar/ Nu-ntrista iubirea cu nimic amar/ Numai bunătatea arma ta s-o faci/ Și blândețea punte când răspunzi sau taci.” Cuvinte binecuvântate,  o adevărată lecție de viață, care m-au învățat să răspund mereu cu bunătate și blândețe, chiar și în fața adversității.

Iubirea mea pentru poetul Traian Dorz merge dincolo de recunoștința pentru sfatul simplu și înțelept. Sunt profund impresionat de jertfa lui, de cei 17 ani petrecuți în temnițele comuniste. El a ales să scrie, să creeze, chiar și în condiții extrem de dificile. Așa cum spune Pr. Constantin Necula: ”Știu, pentru prea finii poeți ai vremii de acum, lui Traian Dorz cu greu i s-ar acorda această distincție de poet. Nu forțează metafore, nu rănește limba română și nu schimonosește chipul de Lumină al Lui Hristos. L-ar citi cel mult ca pe un versificator deși, mucenicind 17 ani prin temnițele comuniste – și nu numai – fratele Traian Dorz face parte din extrem de rara galerie a poeților care și-au trăit scriitura cu jertfă.” (Traian Dorz – un poet român la Curtea de Duh a Cincizecimii / tribuna.ro) 

Versurile poetului Traian Dorz sunt o mărturie a credinței sale, a nădejdii în Dumnezeu. Ele rezonează cu sufletul meu, cu experiența mea personală de singurătate și de necaz. Mă regăsesc în versurile: "N-am avut nimic, Iisuse, când veneam în lume, / nici cuvânt, nici cunoștință, nici măcar un nume... / Nici iubire, nici credință, nici nădejdea-n bine, / numai lacrima și plânsul le-aduceam cu mine." M-am născut bolnav, numai lacrima și plânsul era de mine, mi se pregătiseră până și hăinuțele de înmormântare, dar, prin îndurarea lui Dumnezeu, iată-mă la 51 de ani scriind aceste rânduri. Mai departe, în poezia amintită mai sus, poetul Traian Dorz spune: ”Și pentru această harfă mi-am primit o casă, / cea mai nedorită-n lume dar și mai frumoasă / și-am aflat și haina cinstei dar și cea de-ocară: / Sunt cel mai vorbit de bine și bârfit din țară.” Vreau să mă enumăr printre cei care îl vorbesc de bine, plini de recunoștință pentru mâna întinsă prin versurile si scrierile sale, mână salvatoare, vindecătoare de răni...

De ce îl iubesc pe poetul Traian Dorz? Răspunsul este simplu: pentru că el este un martir, un om care a ales să lupte pentru credința sa, pentru libertatea sa de expresie, chiar și cu prețul suferinței. Versurile lui sunt o dovadă a curajului său, a rezistenței sale. Ele îmi aduc o nădejde uriașă, o nădejde că și eu pot lupta pentru ceea ce cred, că și eu pot găsi puterea de a merge mai departe cu ajutorul aceluiași Dumnezeu…

În pleiada de scriitori de astăzi, din uniuni și ligi scriitoricești, Traian Dorz este unic. Chiar dacă este uitat, cu voia sau fără voia mai marilor de astăzi, el rămâne o figură emblematică, un simbol al curajului și al dedicării față de cuvânt. Iubirea mea pentru poetul Traian Dorz este o iubire de recunoștință, o iubire pentru cuvintele sale care m-au ajutat să înțeleg mai bine lumea și pe mine însumi. Sunt recunoscător pentru sfaturile lui înțelepte, pentru poeziile sale care m-au inspirat și m-au ghidat.

Pentru toate acestea și multe altele îl iubesc pe poetul Traian Dorz....

05.02.2025

Sorin Micuțiu