Cutremurul din Turcia (1939) și cutremurul din România (1940)

 

Cutremurul din Turcia

 

În anul 1939, un groaznic cutremur a zguduit ţara turcească pe o întindere de pământ cât jumătate din ţara noastră. Au fost zeci de mii de morţi, 12 oraşe şi peste 80 de sate complet distruse.

Localităţi în plină dezvoltare şi capitale de judeţ, dintre care şi vestitul oraş Kayseri (fosta Cezareea Capadociei), au fost şterse de pe faţa pământului şi foamete mare a cuprins fiinţele rămase sub cerul liber, fără adăpost şi în gerul cel mai cumplit, fără hrană.

Dar mai mult în centrul regiunii unde a fost groaznicul cutremur lângă muntele vulcanic Ergias, înalt de peste 4000 metri se înalţă muntele vulcanic Ararat, cu o înălţime de peste 5000 de metri (munte pe care s-a oprit corabia lui Noe după cele 40 de zile şi nopţi de potop); dar de această dată muntele nu  a mai fost locul de scăpare, ci el a aruncat valuri de foc şi pucioasă, iar lumea îngrozită a fost prinsă de un mare potop de ape din râurile ce se revărsau.

De pe tărâmurile biblice s-a ridicat, sub ochii noştri, un semn mare Araratul biblic a vărsat din adâncurile lui valuri de foc şi de pucioasă. Vremurile noastre sunt strigarea ce s-a auzit în vremea potopului.

Trăim vremuri biblice, ,,Şi voi, oamenilor nu vă spăimântaţi de semnele cerului?”

Vai celor ce nici în ceasul al 12-lea nu se înfricoşează şi de răutăţi nu se lasă.

 

 Marele cutremur din România

 Dintre multele semne cereşti care s-au arătat şi în ţara noastră cutremurul din 10 noiembrie 1940 a fost dintre cele mai grozave. A fost cutremurul cel mai nimicitor care s-a abătut vreodată asupra ţării noastre. Sute şi mii de case au fost dărâmate, sute de oamenii au fost omorâţi.

Orăşelul Panciu din Jud. Putna a fost complet dărâmat. Şi chiar Bucureştiul, capitala ţării, a fost încercat nespus de greu.

A fost grozavă în deosebi completa dărâmare a uriaşei case cu 11 etaje numită «Carrlton», de sub dărâmăturile căreia s-au scos peste 100 de morţi.

Acest cutremur care a urmat îndată după groaznicul cutremur din Turcia, unde s-au dărâmat chiar localităţi biblice, a îngrozit şi a pus pe gânduri lumea toată. În faţa acestor semne cereşti acei care au avut urechi să audă şi ochi să vadă s-au întors către Dumnezeu.

Copilaşul Andrei, care a scăpat cu viaţă din dărâmăturile casei Carrlton a dat lumii cea mai frumoasă lecţie, răspunzând ziariştilor care-l întrebau despre cum a scăpat, prin următoarea scrisoare: ,,Dumnezeu a auzit rugăciunile mele, ne-a scăpat de la moarte, mulţumesc lui Dumnezeu…” (Andrei Aubert, cl. a II-a primară).

Copii şi bătrâni s-au întors cu frică la Dumnezeu. În faţa acestei nenorociri omul s-a văzut cât este de mic şi s-a întors la Dumnezeu.

Ce mai aşteptăm noi astăzi?

Nici tu dragă cititorule auzind despre acest semn ceresc n-ai părăsit încă fărădelegile, întorcându-te cu adevărat la Dumnezeu?

 Părintele Iosif Trifa

*  *  *  *  *

„Şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ“… (Matei 24, 7)

Pe lângă alte multe răutăţi şi urgii pe care le-au avut, anii de după război au fost plini şi de cutremure de pământ. Nu trece lună în care să nu se audă despre „cutremure pe alocuri“.

În anul 1924 a fost groaznicul cutremur din Japonia, în care au pierit peste trei sute de mii de oameni. Anii 1927 şi 1928 au fost nişte ani ai cutremurelor. În anul 1928 a fost şi cutremurul din Balcani care a ţinut două luni.

Sunt şi aceste cutremure un semn al vremilor ce le trăim.

Despre cutremurele de pământ, ştiinţa are trei păreri. Unii spun despre cutremure că sunt stârnite de nişte uriaşe goluri ce s-ar afla în pântecele pământului. Alţii spun că de un strat de pământ care este încă în fierbere, care nu s-a răcit de tot. Şi iarăşi, alţii spun că atracţia soarelui şi a lunii ar mişca scoarţa pământului. Ştiinţa nu ştie nici azi cauzele adevărate şi precise ale cutremurelor.

Lucrul acesta îl ştie numai credinţa. Nu ştiinţa, ci credinţa e chemată să explice cutremurele de pământ. Cutremurele de pământ sunt grăiri despre tăria şi puterea lui Dumnezeu. Cutremurele vorbesc celor necredincioşi, celor mândri şi îngâmfaţi despre puterea lui Dumnezeu. Domnul de sus este „Cel ce caută spre pământ şi îl face pe el de se cutremură, Cel ce se atinge de munţi şi ei fumegă“ (Ps. 103, 32). „Cutremurat-ai pământul, Doamne, şi l-ai tulburat pe el“ (Ps. 52). „Să se teamă de Tine tot pământul şi să zică: cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale!“ (Ps. 65, 3).

În vreme de cutremur poate afla omul cât este de slab şi de neputincios faţă de Făcătorul lui şi al lumii. Cutremurul ia omului reazemul cel mai sigur ce-l are: pământul de sub picioare. Cutremurul prăbuşeşte toate reazemele cele pământeşti ale omului. Atunci numai se arată ce preţ mare are reazemul cel sufletesc, reazemul credinţei. Oraşe şi sate întregi s-au prăbuşit în Bulgaria într-o clipă de vreme, ca nişte ridicături făcute de nişte biete furnici.

Înainte de cutremurul din Bulgaria, în oraşul Fili­popoli, un bogătan îşi sfârşise de zidit un palat. Şi tocmai în preseara cutremurului dăduse un mare banchet, de bucuria intrării în casele cele noi. Dimineaţa era pe stradă, abia scăpat cu fuga, numai cu hainele de noapte pe el. Palatul său era una cu pământul. Într-un alt loc, pământul s-a crăpat şi a înghiţit case şi oameni.

Cutremurele sunt, mai departe, o strigare şi o chemare a Domnului Dumnezeu către oameni şi popoare, să se lase de răutăţi. Cutremurul este un semn prin care Domnul vorbeşte cu neamurile pământului. „Tulbura-se-vor nea­mu­rile şi se vor spăimânta cei ce locuiesc pe pământ de semnele Tale, Doamne“ (Ps. 64, 8). De ani de zile avem mereu astfel de semne care „tulbură neamurile şi le înspăimântă“. Şi războiul a fost un astfel de semn. Şi plăgile ce ne îmblătesc şi cutremurele şi toate celelalte frământări sunt tot atâtea semne prin care Domnul ne arată că într-o clipeală ne poate trimite pieirea şi ne cheamă să ne lăsăm de răutăţi. „Luaţi învăţătură, ca nu cumva să se mânie Domnul pe noi“ (Ps. 2, 12).

Trăim vremuri biblice / preot Iosif Trifa. - Ed. a 3-a. - Sibiu: Oastea Domnului, 2000