Meditație la apostolul din Duminica a 20-a după Rusalii - Galateni 1, 11-19
”Dar vă fac
cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om;.
Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin
descoperirea lui Iisus Hristos.” (Galateni 1,11-12)
Citind cuvintele Sf. Ap. Pavel
din scrisoarea către Galeteni 1, 11-19, mi-am adus aminte de o altă frumoasă
mărturisire, a Părintelui Iosif Trifa: ”Cel ce scriu aceste rânduri şi această
carte sunt preot, adică păstor şi îngrijitor de suflete. Este aceasta o slujbă
aleasă, frumoasă şi, de multe ori, mai liniştită ca alte slujbe. Pentru mine
însă această slujbă este, mai ales, un fior, un cutremur, o veşnică nelinişte
şi frământare sufletească. Această slujbă mi s-a dat de la Dumnezeu cu
înfricoşata răspundere sufletească ce se află scrisă în Biblie, la Iezechiel
proorocul, cap. 33, vers. 7-9” [1]
Dacă
Sf. Ap. Pavel simte nevoia de a aduce lămuriri, este pentru faptul că și atunci
ca și acum în zilele noastre, se găsesc destui critici care să nu fie de accord
cu ceea ce ne-au înfățișat prin dumnezeiască descoperire, Sf. Apostoli, Sf.
Părinți dar și toţi sfințiții nostri
înaintaşi ai Oastei Domnului.
La fel ca și Sf. Ap. Pavel,
Părintele Iosif Trifa ori de câte ori se ridicau critici împotriva Oastei
Domnul și a activității sale, aducea lămuriri: ”Oastea
Domnului, fiind răsadul şi lucrarea Duhului Sfânt, era şi este o lucrare
pronunţat duhovnicească. Dar această spiritualitate a ei s-a ciocnit de la
început cu neînţelegerea cea lumească. Din ce a crescut spiritualitatea Oastei,
a sporit şi numărul celor neînţelegători. Conflictul de la Oaste este
conflictul celor două lumi ce nu se pot înţelege, iar acest conflict a fost
alimentat mereu cu învinuiri şi asmuţări.” [2]
Așa au făcut și sfințiții noștri
înaintași, la primul sfat restrâns al Oastei Domnului, ţinut în Sibiu, la 12
septembrie: ”Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut şi trăieşte
sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu este ceva mai mult decât Ortodoxia, ci
este o familie restrânsă, o comuniune, o frăţietate evanghelică cu gândul
precis de a trăi mai intens învăţăturile Bibliei şi ale Bisericii. Ne trudim
doar să ieşim din comunul vieţii, să creştem în Domnul, pentru mântuirea
sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenţie dogmatică sau
canonică. Nu avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut şi nici nu
vrea să facă reguli peste sau contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să
trăiască cu toată fiinţa regulile existente ale Bisericii.” [3]
Acest lucru este adevărat despre
întreaga învăţătură a Oastei Domnului.Creştinismul adevărat nu este o născocire
a unui om, el vine așa cum spuneam la început din dumnezeiasca descoperire.
Lumea
protestantă înrădăcinată în temeiul său doctrinar, Sola Scriptura, încearcă să
ne convingă de faptul că învățătura lor
este de la Dumnezeu. Se ridică totuși o întrebare, dacă este așa de ce s-a
ajuns în ziua de astăzi la peste douăzeici de mii de diferite grupări ce nu pot
cădea de accord în privința a ceea ce spune Sfânta Scriptură? Pentru a fi combătută acestă
erezie, Părintele Iosif propunea încă din anul 1921, soluții pentru combaterea
ei. Una dintre acestea era: ”Ar trebui apoi ca, conducerile noastre bisericeşti
să se îngrijească de tipărirea şi răspândirea de scrieri şi cărţi de combatere
în formă şi înţeles poporal. Ar trebui să pună un premiu pentru astfel de
scrieri.” [4]
În Biserica Ortodoxă și în mod
deosebit în Lucrarea Oastei Domnului, avem o colecţie de cărții, de broșuri, de
foi duhovnicești, foarte cuprinzătoare. Putem spune că toate acestea au un
numitor comun cu Sfânta Scriptură cu Sfânta Tradiție. În primul rând toate se
completează între ele. În al doilea rând toate provin, aşa cum zice Sfântul
Pavel despre Evanghelia pe care o propovăduieşte, din descoperirea lui Dumnezeu.
Sfinții nostri înaintași, cât și marii oameni ai lui Dumnezeu din Biserica
Ortodoxă, au mărturisit la fel ca și Sf. Ap. Pavel, că nu au luat nici ei sfat
de la trup şi de la sânge, ci au fost luminați și sfințiți de același Duh Sfânt.
Controversele și
criticile nu se vor potoli nicodată, dar important pentru fiecare dintre noi
este să ne aducem aminte că suntem datori de fiecare dată de aduce lămuriri, ca
răspuns criticilor fără a ajunge însă la certuri. ”Să nu fim sălbatici şi mânioşi cu
cei care ne stau împotrivă, ci să vorbim cu ei cu blândeţe. Un slujitor al
Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea
învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă (2 Tim. 2,
24-25).” [5]
Ca încheiere a acestei scurte
meditații mă opresc tot la un îndemn al Sf. Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni:
”Fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu
pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfinţirea
duhului şi întru credinţa adevărului, La care v-a chemat prin Evanghelia
noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, dar,
fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie
prin cuvânt, fie prin epistola noastră.” (2 Tesaloniceni 2, 13-15) Amin!
Slăvit să fie Domnul
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXIX, nr. 40 (1173) 1-7 OCTOMBRIE 2018
[1] Preot Iosif Trifa, ”Ce este Oastea Domnului”, ediția a
VIII-a, Editura ”Oastea Domnului” Sibiu, 2011, pag. 23
[2] Traian Dorz, ”Zile și
adevăruri istorice”, ediția a III-a, Editura ”Oastea Domnului” Sibiu, 2010,
pag. 57-58
[3] Traian Dorz, ”Zile
și adevăruri istorice”, ediția a III-a, Editura ”Oastea Domnului” Sibiu,
2010, pag. 52-53
[4]
Anul XI /
Iunie – Iulie 1921 / Nr. 6—7. REVISTA TEOLOGICĂ, http://documente.bcucluj.ro
[5]
Sf. Ioan
Gură de Aur, „Problemele vieții”
Editura Egumenița, Galați, 2007, pag. 359
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu