A sosit cumpăna dintre ani. A trecut un an, poate cu neîmpliniri,poate cu greutăţi şi apăsări, dar nu fără speranţă. Aşteptăm acum unul mai bun,unul mai luminos, mai roditor, mai liniştit mai aducător de împliniri. Un an mai bun şi o lume mai bună...
Dorinţele şi speranţele noastre sunt bune, drepte şi sfinte.Dorim să se împlinească !
O lume mai bună înseamnă ca noi oamenii să devenim mai buni ! Un an mai bun înseamnă ca faptele oamenilor să fie mai bune şi mai liminoase, mai îndestulătoare.
A deveni mai bun înseamnă a munci mai mult şi a te ruga mai mult . A munci şi a păzi.
A munci şi a curăţi pământul pentru a rodi. Pământul care ne înconjoară, care ne hrăneşte,dar şi pământul din care suntem alcătuiţi, trupul nostru. Al curăţi, al ara , al semăna , al plivi de buruieni şi de spini. Altfel el nu poate deveni frumos, bogat şi roditor. Şi apoi al păzi.... Al păzi de ce ? De animale ?.. Da !.. Şi de animale...Dar mai ales al păzi de duhurile rele, de satan şi de duhurile lui.
De aceia la început de an se sfinţesc apele,pentru că apa naşte şi susţine viaţa. Şi numai apele. Ci şi ţarinile, grădinile, gospodăriile, prisăcile, viile, heleşteiele,casele şi toate ale omului. Al apăra apoi şi de fiarele cu chip de om,.... de slujitorii şi robii lui satan. Cine sunt aceştia ?.... Toţi lacomii !.. Toţi care exploatează pământul, munţii, apele şi pădurile, fără măsură.Care au dumnezeu ,,banul” ! Care pentru banii distrug, pângăresc şi pustiesc totul . Ei înşişi sunt mereu pustii şi stăpâniţi de duhul pustietăţilor. De aceia nu ei poartă marea vină, ci tată şi stăpânul lor, viceanul diavol. Şi numai ei ci şi alţii care prin mass-media şi alte mişloace, întinează şi pângăresc, sufletele şi trupurile noastre.Viaţa noastră (sufletul) care ar trebui să fie curată, liniştită, luminoasă, şi corpurile noastre, adică pământul din care este formată fiinţa noastră. Pe toate le întinează, le îmbolnăvesc şi apoi le părăsesc. Iar singurul lor câştig este banul.
Cum ne putem noi apăra de aceste tentaţii care vin spre noi, mereu, mereu, sub forme tot mai noi şi tot mai subtile, mai ,,nevinovate”. Cum putem apăra sufletul, trupul şi Ţara ? ...
Doar prin muncă, prin muncă cinstită şi prin rugăciune. Munca şi rugăciunea, primele îndeletniciri, primite ca poruncă şi îndemn de către om de la Bunul Dumnezeu, chiar la început, în rai.
Munca este sfântă şi oricine cunoaşte rostul şi valoarea ei.Dar rugăciunea ? Ea este de fapt tot o muncă.Vorbirea, starea de vorbă împreună cu Dumnezeu este o muncă şi o artă a cărui îndeletnicire cere multă răbdare, dar este absolut necesară. Doar atunci sufletul respiră cu adevărat (căci Dumnezeu este Adevărul şi radiază adevăr), se hrăneşte şi primeşte viaţă, căci Dumnezeu este Viaţa cea adevărată şi izvorul vieţii.Primii oameni în rai au primit porunca să muncească şi să păzească.Să muncească ce ? Căci pământul, tot acolo scrie, scotea roade dela sine. Şi să-l păzescă de cine ?.. Căci animalele î-i erau omului supuse...De fapt porunca era să lucreze rugăciunea şi să-şi păzească mintea de gânduri rele. Doar aceasta, atunci ca şi acum, îl poate face pe om mai bun, mai curat şi mai fericit. Bun şi curat asemeni lui Dumnezeu celui bun şi fericit cu fericire netrecătoare. Rugăciunea nu înseamnă doar vorbire cu Dumnezeu, ci şi ascultare, stare de auzire, de recepţie. Într-un dialog se consideră uneori, mai înţelept, cel care ştie şă tacă şi să asculte. Dumnezeu a venit spre noi, la noi, pentru a fi în maximă apropiere de noi, în noi. Ne iubeşte şi vrea un dialog de iubire cu noi. Cât mai lung , mai nesfârşit, veşnic. Acum depinde doar de noi cât timp î-I acordăm Bunului şi Atotputernicul nostru Dumnezeu, Părintele ceresc, Fiul iubit şi Duhul Sfânt.
Aşadar dorim ca acest An să fie Anul Domnului, să fie bun precum Domnul este bun...
Atunci întâi să urâm răul, după cum scrie: ,,Cei ce iubiţi pe Domnul urâţi răul”. Să urâm răul, adică lucrarea lui satan în noi şi în lume. Nu oamenii trebuie urâţi, care până la urmă sunt fraţi de-ai noştri, căzuţi ca victime în ghiarele satanei, prin lăcomie, prin trufie, mânie, ură, invidie, iubire de bani, iubire de stăpânire, iubire de plăcere, desfrâu, şi ş.a.m.d. Iar al doilea lucru fundamental.: ,,Alipiţi-vă de bine”, adică de Dumnezeu. El este Atotputernic şi Atotbun, dar şi Atotdrept şi Atotsfânt. Să ne lipim dar de El, aceasta este rugăciunea. Să-I acordăm mai mult timp din timpul nostru. El este iubirea şi izvorul ei, însăşi frumuseţea şi puterea şi izvorul lor. Să-i dar acordăm timp aşa cum acordăm timp unei persoane dragi şi plăcute. Şi o să vedeţi minunea ! Cum şi noi devenim buni ca El !Luminoşi ca El ! Curaţi ca El ! Adevăraţi ca El ! Fericiţi şi veşnici ca El !
Rugăciunea ne-o alegem fiecare: Acatiste; Paraclise; Psaltire; sau alte rugăciuni şi desigur să participăm la Sfântul Liturghie cât mai des ...
Important este, să-I acordăm timp cât mai mult, în Anul care vine.Să lepădăm răul care ne chinuie şi ne nelinşteşte, şi el va pleca de la noi. Să iubim binele , adică pe Dumnezeu, să ne lipim de El şi El va veni la noi prin Duhul Său cel Sfânt.Şi prin rugăciune, El va rămâne pe veşnicie în noi şi aşa vom fi fericiţi întru El şi cu El...
La opt zile după Naştere, Pruncul Iisus a primit ,,tăierea împrejur”, oficial botezul, cum am spune astăzi, punerea Numelui. A primit numele, aşa cum binevesti-se îngerul: Iisus,care înseamnă Mântuitor. Sfântul Apostol Pavel scrie că: ,,Oricine va chema numele Domnului se va mântui”, iar în altă parte ,,Nu este mântuire decât în numele lui Iisus”... Deci de câte ori chemâm numele Domnului ne mântuim. Scăpăm de răutăţile mari şi de cele mărunte, care ne supără, scăpăm în final de stăpânirea lui satan. Prin numele Domnului Iisus Hristoe, numai prin El ne unim cu Dumneuzeu şi suntem împăcaţi, bucuroşi şi fericiţi întru El.
La Mulţi Ani Tuturor !
Arhimandrit Andrei Coroian
Consilier pentru cateheză și misiune la Episcopia Devei si Hunedoarei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu