Tu cine eşti?...

Iatã mãrturisirea fãcutã de Ioan cînd iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi sã-l întrebe: Tu cine eşti?

Când Fiul şi Trimesul Tatãlui a venit sã aducã oamenilor Vestea cea Bunã, adicã Evanghelia, grabnic a fost luat la întrebare de cãtre oameni: - Tu cine eşti? (Ioan 8, 25), fiindcã nu-L cunoşteau!
Când Ioan Botezãtorul, primul mãrturisitor desluşit al lui Hristos s-a ridicat sã spunã cu tãrie adevãrul, aceşti oameni s-au grãbit la fel sã-l întrebe şi pe el: - tu cine eşti?

De atunci şi pânã azi şi pânã la sfârşitul mãrturisirii Evangheliei pe pãmântul acesta, oriunde în lume se va ridica un trimis al lui Hristos, îndatã se vor ivi destui care sã se ridice împotriva lui şi sã se creadã în drept sã-i cearã legitimaţia: - Tu cine eşti?

- Ce cauţi la noi şi cine te plãteşte pentru slujba aceasta?
- De unde eşti şi cine te-a trimis?
- Cine eşti tu şi de unde vii?
- Unde ai învãţat tu şi de unde cunoşti aceste lucruri?
- De ce nu ne laşi în pace şi de ce vii ca sã ne tulburi?
Toate Cuvintele Domnului se împlinesc întocmai şi cu toţi ai Sãi. Totdeauna. Şi oriunde (Luca 16, 17).
Oamenii întreabã mereu, fiindcã tãgãduiesc mereu adevãrul lui Hristos şi temeinicia Soliei Sale, pânã în Ziua în care vor vedea cu ochii lor cine este Acela pe care L-au strãpuns...
Şi cine au fost aceia pe care ei au cãutat mereu numai sã-i strãpungã, sã-i închidã şi sã-I omoare (Ioan 11, 37), - adicã pe Hristos. Şi pe ai Sãi, împreunã cu El. În Slavã!
Abia atunci vor vedea ce mare pãcat au fãcut şi ce mare rãu, dispreţuind şi alungând pe Trimesul şi pe Trimeşii Tatãlui Acestuia, cãci solia lor, pe care omenirea a respins-o, era singurul mijloc al mântuirii, dar pe care din pricina neascultãrii, au pierdut-o pentru totdeauna.

Dragã suflete, fii cu foarte mare bãgare de seamã. Preţuieşte cuvintele cele adevãrate ale Domnului şi preţuieşte vasul prin care vine la tine acest Cuvânt. Cãci în felul acesta preţuieşti pe Dumnezeul care cautã sufletul tãu.  Şi preţuieşti propriul tãu suflet.
Nu dispreţui conţinutul, din pricinã cã ţi se pare cã vasul care îl poartã este prea modest.
Când ţi se înfãţişeazã harul lui Dumnezeu cu adevãrat, sã nu te opreascã simplitatea celui prin care Dumnezeu ţi-l trimite, ci primeşte-l smerindu-te, cãci felul de a lucra al lui Dumnezeu este deosebit de al oamenilor şi mereu minunat pentru acei a cãror ochi duhovniceşti nu se opresc la cele dinafarã sau de jos. Ci se ridicã mereu spre cele de sus. Şi pãtrund în adâncul fiinţelor şi duhurilor.

Doamne Iisuse, Te rugãm deschide-ne şi nouã ochii cei sufleteşti sã cunoaştem Adevãrul Tãu şi pe trimeşii Tãi, ca sã nu fim înşelaţi de minciuna vrãjmaşului şi de trimişii amãgitorului sub orice nume ar veni, dar mai ales când vin în Numele Tãu.
Ajutã-ne ca atunci când îi cunoaştem cã sunt ai Tãi sã-i preţuim şi sã le urmãm Cuvântul Tãu pânã la moarte, iar când i-am descoperit cã sunt iscoadele strãinului, sã ne ferim de ei şi de duhul lor, dupã cum ne porunceşti Tu.
Amin.

Traian Dorz, din “Hristos – Dumnezeul nostru”