"E propriu Ortodoxiei să nu o prezinte pe Maica Domnului niciodată separată de Hristos, cum se întâmplă în Occident cu tablourile Madonei. Totdeauna este în legătură cu Iisus Hristos. De aceea ea este cel mai aproape de El. Cine poate fi mai aproape de fiul ei decât o maica ? El se face fiul unei mame, iubeşte o mamă omenească aşa cum o iubim noi pe mama noastră, ascultă rugăciunile ei cum ascultăm noi rugăciunile mamei noastre. Ea palpită pentru tot ce palpită El. El a venit ca să ne iubeasca pe noi, să Se răstignească pentru noi, deci nu poate să nu ne iubească şi ea pe noi, nu poate să nu aibă şi ea toate durerile pe care le are El pentru nenorocirile noastre. Nu poate să nu sară şi ea în ajutorul nostru, cum vine El în ajutorul nostru, dar numai de la El este toată puterea ei.
El este Mântuitorul, ea este numai cea care din legătura cu El primeşte şi ea putere să ne ajute în diferite necazuri, în diferite greutăţi. De aceea este bine să ne rugăm - aşa cum face Biserica, cum fac şi credincioşii - şi Maicii Domnului, cerândui nu ca să ne mântuiască, ci ca să ne scape din diferite nevoi, să ne ajute în diferite greutăţi, să-L roage pe Fiul ei să ne mântuiască. El nu e singur, El are o mamă dintre noi; şi având o mamă dintre noi, ne are pe toţi aproape. Şi ea, avându-L pe El ca Fiu şi iubindu-l ca Fiu, iubeşte tot ce iubeşte şi El. Iar El, întrucat S-a făcut fratele nostru, atunci ea este într-un anumit fel şi mama noastră, mama tuturor fraţilor Lui. De aceea mare ascultare are ea la rugaciunea pe care i-o adresăm ei. Să o facem aceasta cu toată inima, cu toată convingerea. Să nu-l socotim pe Hristos venit om şi rămas separat de oameni, rămas singur, ci în legătuăa cu noi, mai ales prin mama Lui." ( Pr. Dumitru Staniloaie)
"Ea, Maica, este începutul, căpetenia şi coroana sfinţeniei accesibilă umanităţii cu ajutorul harului divin. Prin Ea desăvârşindu-se îndelungatul proces de purificare dus de omenirea în suferinţă. Iată justificarea motivului pentru care întreaga creştinătate cinsteşte cu o pietate atât de adâncă pe Sfânta Fecioara Maria şi iată pentru ce marii nevoitori şi ostenitori în calea desăvârşirii creştine o au pe Ea drept Cea mai caldă ocrotitoare şi chezaşă în drumul nevoinţelor lor. Căci Ea este cu adevarat aceea "de care se bucură toata făptura, Soborul îngeresc şi neamul omenesc". Ea este bucuria îngerilor şi ajutatoarea tuturor celor ce se roaga Ei cu credinţă. Ea este împăcarea tuturor cu Dumnezeu, Tămâia rugăciunii celei bine primite, curăţire a toata lumea. Ea este întărirea cea tare a mucenicilor, povăţuitoarea călugărilor, înfrânarea cea tare a pustnicilor, curăţia şi slava celor ce traiesc în curăţie. Ea este pe scurt, Aceea prin care se înnoieşte toată făptura." ( Sfântul Serafim de Sarov)
Călăuziţi de aceste minunate sfaturi şi învăţături, anul trecut câţiva tineri am dedicat Sfintei Fecioare Maria următorul poem:
TU EŞTI...
Tu eşti, Sfântă Maică pururea Fecioară,
Leagănul de aur din copilărie,
Răcoarea dimineţii zilelor de vară,
Râul care curge lin cu apă vie.
Tu eşti crinul tainic al neprihănirii
Ce-mprăştie mireasmă peste timp şi ape,
Mirul curăţiei, a jertfei şi-a Iubirii...
Că doar în crinul sfânt Iubirea poate-ncape...
Tu te-ascunzi în lacrimi când de har ni-e plină
Glastra rugăciunii cu zvâcniri de jar,
Tu eşti pentru noi veşnica lumină
Ce ne-mbălsămează-al inimii hotar.
Eşti altarul tainic unde-a ars sfinţirea,
Tu eşti partea Jertfei ce s-a dat ascunsă,
Sfânt potir în care s-a-ntrupat Iubirea,
Maică şi Fecioară, Taină nepătrunsă.
Eşti fior candid în inimi de fecioare,
Candela arzândă în noaptea aşteptării...
Tu ne eşti modelul sfânt de ascultare,
Lacrimă de rouă în clipa încercării.
Tu eşti, Dulce Maica, Pururea Fecioară
Lacrima de veghe spre-a noastră salvare
Mâna ce mângâie, haina ce-nfăşoară
Năzuinţa noastră - viaţa viitoare!
Tu eşti azi şi mâine cum ai fost şi ieri
Lângă Fiul Dulce lucrând mântuire.
Tu te-ascunzi în taina marilor tăceri,
Dar te ştiu alături şi la răstignire...
Tu eşti Scara care-ajunge până-n ceruri sus,
Cum Iacov te-a visat într-o sfântă seară,
Iar în capul scării stă Fiul Tău Iisus...
Ingeri sfinţi în cete pe Tine coboară.
Tu eşti pentu mine, Mama şi lumina mea!
Mâna ce mă ţine să fac paşii-încetişor.
Eşti chipul mamei ce oglindit va rămânea
În sfânta Ta icoană şi-acum şi-n viitor.
Eşti cântec de leagăn când somnul se frământă,
Mâna ce alină-n dulcea legănare...
Razele şi stelele chipul ţi-nveşmântă,
Picurându-ţi în priviri stropi din Veşnic Soare.
Eşti în legătură sfântă cu Fiul – Hristos…
Cine-i mai aproape decât tine, Maică?!
Ascultă ruga, dorul şi gândul cel sfios
De-a fi ai Domnului în a Lui Biserică.
Tu Îi eşti aproape...Ţi-nchin cu umilinţă
Cântec ce răsună în suflet mulţumire.
Ţie Ţi-nchin cu drag fărâma de credinţă.
Primeşte plecăciuni făcute cu iubire...
Amin
Autorii ( în ordinea intrării în ,,scenă" ) : Sorin M., Miriam, Cătălin OD, Nuţi Dragomir, Olimpiada, Catiusha, Agehachou.
Pentru cei care doresc pot vedea aici felul cum au luat naştere acest poem.
Dăm slavă bunului Dumnezeu că ne-a unit în această minunată părtăşie, şi comunicare sufletească profundă ce s-a înstăpânit dintr-o dată între noi, prin aceste minunate creaţii colective.
Îţi mulţumim, Doamne, că în nişte bulgări de noroi ai pus atâta armonie!
El este Mântuitorul, ea este numai cea care din legătura cu El primeşte şi ea putere să ne ajute în diferite necazuri, în diferite greutăţi. De aceea este bine să ne rugăm - aşa cum face Biserica, cum fac şi credincioşii - şi Maicii Domnului, cerândui nu ca să ne mântuiască, ci ca să ne scape din diferite nevoi, să ne ajute în diferite greutăţi, să-L roage pe Fiul ei să ne mântuiască. El nu e singur, El are o mamă dintre noi; şi având o mamă dintre noi, ne are pe toţi aproape. Şi ea, avându-L pe El ca Fiu şi iubindu-l ca Fiu, iubeşte tot ce iubeşte şi El. Iar El, întrucat S-a făcut fratele nostru, atunci ea este într-un anumit fel şi mama noastră, mama tuturor fraţilor Lui. De aceea mare ascultare are ea la rugaciunea pe care i-o adresăm ei. Să o facem aceasta cu toată inima, cu toată convingerea. Să nu-l socotim pe Hristos venit om şi rămas separat de oameni, rămas singur, ci în legătuăa cu noi, mai ales prin mama Lui." ( Pr. Dumitru Staniloaie)
"Ea, Maica, este începutul, căpetenia şi coroana sfinţeniei accesibilă umanităţii cu ajutorul harului divin. Prin Ea desăvârşindu-se îndelungatul proces de purificare dus de omenirea în suferinţă. Iată justificarea motivului pentru care întreaga creştinătate cinsteşte cu o pietate atât de adâncă pe Sfânta Fecioara Maria şi iată pentru ce marii nevoitori şi ostenitori în calea desăvârşirii creştine o au pe Ea drept Cea mai caldă ocrotitoare şi chezaşă în drumul nevoinţelor lor. Căci Ea este cu adevarat aceea "de care se bucură toata făptura, Soborul îngeresc şi neamul omenesc". Ea este bucuria îngerilor şi ajutatoarea tuturor celor ce se roaga Ei cu credinţă. Ea este împăcarea tuturor cu Dumnezeu, Tămâia rugăciunii celei bine primite, curăţire a toata lumea. Ea este întărirea cea tare a mucenicilor, povăţuitoarea călugărilor, înfrânarea cea tare a pustnicilor, curăţia şi slava celor ce traiesc în curăţie. Ea este pe scurt, Aceea prin care se înnoieşte toată făptura." ( Sfântul Serafim de Sarov)
Călăuziţi de aceste minunate sfaturi şi învăţături, anul trecut câţiva tineri am dedicat Sfintei Fecioare Maria următorul poem:
TU EŞTI...
Tu eşti, Sfântă Maică pururea Fecioară,
Leagănul de aur din copilărie,
Răcoarea dimineţii zilelor de vară,
Râul care curge lin cu apă vie.
Tu eşti crinul tainic al neprihănirii
Ce-mprăştie mireasmă peste timp şi ape,
Mirul curăţiei, a jertfei şi-a Iubirii...
Că doar în crinul sfânt Iubirea poate-ncape...
Tu te-ascunzi în lacrimi când de har ni-e plină
Glastra rugăciunii cu zvâcniri de jar,
Tu eşti pentru noi veşnica lumină
Ce ne-mbălsămează-al inimii hotar.
Eşti altarul tainic unde-a ars sfinţirea,
Tu eşti partea Jertfei ce s-a dat ascunsă,
Sfânt potir în care s-a-ntrupat Iubirea,
Maică şi Fecioară, Taină nepătrunsă.
Eşti fior candid în inimi de fecioare,
Candela arzândă în noaptea aşteptării...
Tu ne eşti modelul sfânt de ascultare,
Lacrimă de rouă în clipa încercării.
Tu eşti, Dulce Maica, Pururea Fecioară
Lacrima de veghe spre-a noastră salvare
Mâna ce mângâie, haina ce-nfăşoară
Năzuinţa noastră - viaţa viitoare!
Tu eşti azi şi mâine cum ai fost şi ieri
Lângă Fiul Dulce lucrând mântuire.
Tu te-ascunzi în taina marilor tăceri,
Dar te ştiu alături şi la răstignire...
Tu eşti Scara care-ajunge până-n ceruri sus,
Cum Iacov te-a visat într-o sfântă seară,
Iar în capul scării stă Fiul Tău Iisus...
Ingeri sfinţi în cete pe Tine coboară.
Tu eşti pentu mine, Mama şi lumina mea!
Mâna ce mă ţine să fac paşii-încetişor.
Eşti chipul mamei ce oglindit va rămânea
În sfânta Ta icoană şi-acum şi-n viitor.
Eşti cântec de leagăn când somnul se frământă,
Mâna ce alină-n dulcea legănare...
Razele şi stelele chipul ţi-nveşmântă,
Picurându-ţi în priviri stropi din Veşnic Soare.
Eşti în legătură sfântă cu Fiul – Hristos…
Cine-i mai aproape decât tine, Maică?!
Ascultă ruga, dorul şi gândul cel sfios
De-a fi ai Domnului în a Lui Biserică.
Tu Îi eşti aproape...Ţi-nchin cu umilinţă
Cântec ce răsună în suflet mulţumire.
Ţie Ţi-nchin cu drag fărâma de credinţă.
Primeşte plecăciuni făcute cu iubire...
Amin
Autorii ( în ordinea intrării în ,,scenă" ) : Sorin M., Miriam, Cătălin OD, Nuţi Dragomir, Olimpiada, Catiusha, Agehachou.
Pentru cei care doresc pot vedea aici felul cum au luat naştere acest poem.
Dăm slavă bunului Dumnezeu că ne-a unit în această minunată părtăşie, şi comunicare sufletească profundă ce s-a înstăpânit dintr-o dată între noi, prin aceste minunate creaţii colective.
Îţi mulţumim, Doamne, că în nişte bulgări de noroi ai pus atâta armonie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu