Undeva într-un oraş, au fost duşi la spital în stare gravă o mulţime de oameni, toţi dintr-o anumită parte a oraşului. Acolo s-a constatat că mâncaseră pâine infectată, cumpărată de la aceeaşi brutărie.
La cercetări s-a dovedit că în făină ajunsese un praf otrăvit, iar brutarul, neştiind, l-a frământat cu făina şi a copt pâine.
Ce se întâmplase însă? Camionul care transportase sacii cu făină la brutărie dusese mai înainte nişte saci cu un praf otrăvitor pentru tratarea plantelor. Din acest praf se vărsase puţin într-un colţ… Şi, cum un sac de făină se dezlegase, cei care cărau sacii au strâns totul şi au pus în sacul cu făină şi praful otrăvitor.
Urmarea a fost că unii dintre cei care mâncaseră din pâine în dimineaţa aceea şi-au pierdut viaţa.
Iată lipsa vegherii!
Odată doi buni prieteni s-au dus la o vânătoare de raţe… Acolo, într-o clipă de nebunie, Mihai i-a zis în glumă lui Vasile: Vezi că te împuşc.
Şi tot în glumă a apăsat şi pe trăgaciul armei.
Dar arma, nefiind asigurată, s-a descărcat. Şi bietul Vasile a căzut ciuruit de o sută de alice, murind pe loc.
Iată puţina veghere şi multa nebunie!
Dar câte, şi câte, şi câte din acestea nu se întâmplă în fiecare zi!
Din cauza acestor nebunii, se pierd atâtea vieţi.
Se strică atâtea căsnicii.
Se ruinează atâtea familii.
Se nefericesc atâtea suflete.
O, Dumnezeul nostru, Te rugăm, ţine inima noastră într-o sfântă veghere şi teamă, ca nu cumva într-o clipă de nebunie să ne pierdem pe totdeauna pe noi sau pe alţii.
Amin.
Traian Dorz
din „Hristos Pâinea noastră zilnică”
Un comentariu:
foarte adevarat!
Trimiteți un comentariu