"Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat.Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor."(Matei 4, 18-23)
Să căutăm a desprinde tâlcul acestor versete care istorisesc atât de cuprinzător, chemarea Sfinţilor Apostoli Petru, Andrei, Iacov şi Ioan, la a fi ucenicii Domnului Iisus şi la răspândirea învăţăturii Lui.
Domnul Iisus îşi alege ucenicii dintre oamenii săraci, dintre pescarii care lucrau din greu pe tărmul Mării Galileii. Aceasta este o dovadă pentru fiecare dintre noi că vrednicia omului nu trebuie căutată după veşminte, după faţa lui sau după avuţia lui...bogăţia virtuţilor o găsim mai degrabă la oamenii de rând.
Să cugetăm şi la graba cu care fiecare dintre cei patru răspund chemerii Domnului Iisus: Domnul nu le făgăduise răsplată pentru munca la care îi cheamă; le spune doar că vor fi " vânători de oameni", adică vor căuta prin toate mijloacele, chiar cu preţul vieţii lor, să întoarcă pe cei rătăciţi pe calea adevărului, călăuzindu-i spre mântuire.
Şi ei - având multă dragoste de oameni în inimi şi multă credinţă în Domnul Iisus - îşi părăsesc toate ale lor dând curs acestei chemări. Din acea zi şi-a început Mântuitorul propovăduirea sa.
Prin glasul acestor versete, Domnul Iisus ne cheamă pe fiecere dintre noi la El.
Să ne grăbim, dar, a urma şi noi, chemarea Domnului, şi - după exemplul dat de Sfinţii Apostoli - să părăsim corabia sbuciumată de furtună a patimilor şi păcatelor noastre şi să ne încredinţăm sufletele Domnului Hristos.
Să căutăm a desprinde tâlcul acestor versete care istorisesc atât de cuprinzător, chemarea Sfinţilor Apostoli Petru, Andrei, Iacov şi Ioan, la a fi ucenicii Domnului Iisus şi la răspândirea învăţăturii Lui.
Domnul Iisus îşi alege ucenicii dintre oamenii săraci, dintre pescarii care lucrau din greu pe tărmul Mării Galileii. Aceasta este o dovadă pentru fiecare dintre noi că vrednicia omului nu trebuie căutată după veşminte, după faţa lui sau după avuţia lui...bogăţia virtuţilor o găsim mai degrabă la oamenii de rând.
Să cugetăm şi la graba cu care fiecare dintre cei patru răspund chemerii Domnului Iisus: Domnul nu le făgăduise răsplată pentru munca la care îi cheamă; le spune doar că vor fi " vânători de oameni", adică vor căuta prin toate mijloacele, chiar cu preţul vieţii lor, să întoarcă pe cei rătăciţi pe calea adevărului, călăuzindu-i spre mântuire.
Şi ei - având multă dragoste de oameni în inimi şi multă credinţă în Domnul Iisus - îşi părăsesc toate ale lor dând curs acestei chemări. Din acea zi şi-a început Mântuitorul propovăduirea sa.
Prin glasul acestor versete, Domnul Iisus ne cheamă pe fiecere dintre noi la El.
Să ne grăbim, dar, a urma şi noi, chemarea Domnului, şi - după exemplul dat de Sfinţii Apostoli - să părăsim corabia sbuciumată de furtună a patimilor şi păcatelor noastre şi să ne încredinţăm sufletele Domnului Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu