Troparul Floriilor (Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim)
„Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vine întru numele Domnului.”
Faima învierii lui Lazăr străbătuse toată Iudeia și a aflaseră toți pelerinii care veniseră în Ierusalim și împrejurimi, pentru praznicul iudeilor, al Paștilor. Toți voiai să vază pe Iisus și pe Lazăr.
Deci când toți cei simpli fericeau pe Iisus, cărturarii și fariseii se umpleau de venin, vrând să-l omoare și pe Iisus și pe Lazăr.
Momentele acestea le-a ales Iisus începătură a pătimirii Sale.
Cei simpli și curați, aflând că Iisus vrea să vie în Ierusalim s-au hotărât să-L primească deosebit de până acum.
Iisus le-a prețuit dragostea. Și-a împrumutat un asin – că era sărac.(În tot răsăritul asinul are cinstea pe care o are la noi oaia).
Aceasta e intrarea triumfală în Ierusalim.
Toată gloata aceasta, noroadele, aveau o bucurie ca niciodată. Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturora le învenina și mai rău inima.
Nici Iisus nu se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Toți care-L cunoșteau în Ierusalim ieșiseră întru întâmpinarea Lui. În Ierusalim rămăseseră numai cei ce nu-L cunoșteau. Aceștia Îl primesc rece și cu suspiciuni.
Dar și Iisus i-a provocat.
A mers la Templu și l-a găsit prefăcut de slujitorii lui în „peșteră de tâlhari”. „Tâlharii” negustoreau suferințele și păcatele poporului. Compromiteau și pe Dumnezeu și suferința. Mai marii și mai micii Templului „tâlhăreau” poporul obidit speculându-i suferințele în numele lui Iehova. Zarafii făceau bursă neagră. Aceștia erau slujitorii lui Mamona. Parcă acum erau anume toți adunați în ziua aceea la Templul din Ierusalim.
La toți aceștia Iisus a luat biciul.
E și o minune în această sfântă mânie; mulțimea zarafilor, a negustorilor de porumbei – găinari -, geambași de miei, și boi, toți, fără deosebire, fug în dezordine, înfricați de-un Om.
Conștiința lor pătată nu le da nici o rezistență.
Gestul lui Iisus a înfuriat pe mai mare Templului, pe bătrâni, cărturari și farisei, care s-au sfătuit: „Cu orice preț trebuie să-L ucidem fiindcă mulțimea se ia după El”.Când aceștia se sfătuiau să-L ucidă, orbii și șchiopii se apropiau de El în Templu și i-a vindecat. Iar copiii – copiii crescuți de Templu, au venit cu ramuri în mâini, cântându-I „Osana, Fiul lui David!”
Acesta-i faptul impresionant,că singuri copiii, orbii și șchiopii și ucenicii Săi L-au primit pe Iisus în Templu, cu credință și cu dragoste.
Auzind copiii, iarăși s-au înfuriat iudeii.
„-Spune-le să tacă!
”-N-ați citit în Profeți: „Am pus laudele în gura pruncilor și a celor ce sug”?
Cu acestea Iisus a părăsit Ierusalimul.
Cu ziua aceasta încep patimile Domnului.
În tot entuziasmul general Iisus tăcea, dacă nu chiar plângea. Poporul acesta, care-L primea cu aclamații de Împărat, peste trei zile va fi cumpărat de farisei pe nimic să strige lui Pilat:”Răstignește-L!!!”
Poporul, laș și fricos, nu pricepe prețul iubirii și o dă răstignirii.
Intrarea lui Iisus în sufletul nostru, să nu fie ca acea intrare în Ierusalim. Templul conștiinței noastre să nu fie o peșteră de tâlhari, că atunci sigur și noi vom vocifera în curtea lui Pilat:”Răstignește-L!!! Slobozește-ne pe Baraba!”
De aceea ne-am curățit Ierusalimul și Templul din Ierusalim: conștiința. făcându-ne iarăși copii, singurii care L-au primit în Templu.
Copilăria: singura noastră vârstă care primește pe Iisus.
Deci, copiii mei, care primiți astăzi pe Iisus în sfânta Împărtășanie rămâneți întru dragostea mea, care e dragostea lui Iisus.
Sursa: Părintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva 2006, Bria, p.77-78.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu