Sfintele Evanghelii ni-L prezintă pe Domnul Iisus ca pe cel mai mare binefacator al omenirii. Iubirea Lui este desăvârşită pentru că a însoţit suferinţa omenească până la iad, până pe tărâmul morţii şi al desnădejdii, iar de aici a croit pentru toţi oamenii cale către cer.
Iisus a luat asupra Sa toate durerile noastre pentru că le-a cunoscut pe ele şi ne-a iubit pe noi.
Suferinţele Domnului sunt o sinteza a suferinţei întregii omeniri de o densitate şi intensitate necunoscute de nici un muritor.Nici un evanghelist nu încearcă să explice suferinţele spirituale ale lui Iisus din Ghetsimani, care erau atât de puternice încât s-au materializat în "picaturi de sânge care cadeau pe pământ".Nici pe cele de pe Golgota care au zdruncinat temeliile lumii.Aici sunt concentrate toate durerile omenirii de până la El şi de după El.Le-a suferit pe toate pentru ca le-a cunoscut pe toate potrivit axiomei:”o conştiinţă mare este o suferinţă mare”. Fiind iubire necuprinsă şi necunoscută de noi şi suferinţa Lui este necuprinsă si necunoscută.
Ce zdrobite erau acele inimi care au văzut pe Cel care a făcut cel mai mare bine oamenilor, că acum suferă cel mai mult!Ce intuneric răvăşitor, ce prăbuşire nimicitoare a suferit apropiaţii Domnului:Cel Ce a însoţit pe om în suferinţă a fost învins, Cel Ce a tămăduit, a mângâiat,a deschis ochii orbilor şi a înviat pe morţi, acum S-a coborât sub lespedea grea a mormântului!Ce dezamagire , ce pogorâre!Dacă totul s-ar fi oprit aici toate faptele Mântuitorului care a uimit pe oameni ar fi rămas ca o duioasă, amară si compătimitoare amintire.
Iubirea învinsă nu este iubire, numai victorioasă fiind rămâne iubire.Iubirea lui Dumnezeu este adevărată în istorie nu numai pentru că însoţeşte şi ajută suferinţa umană până la jertfă şi moarte, ci mai ales pentru că o rezolvă şi îi dă sens prin Înviere. Din cele mai terifiante şi înfricoşătoare cotloane ale existenţei omeneşti, din iad, Hristos irumpe cu cu dumnezeirea Sa dăruind celor din aceste ţinuturi lumina Învierii Sale.
In Iisus Hristos suferinţele noastre sau transfigurat în slavă şi înviere.
Orice spin de suferinţă ce trece prin fiinta noastră pentru a stoarce din noi cârtire sau desnadejde au trecut mai întâi prin "trupul cărnii Lui"(Col.1,22) şi prin sufletul lui Iisus aflat “în chin de moarte”(Luca 22,44). In Iisus Hristos suferinţele noastre s-au transfigurat în slavă şi înviere.Iisus Hristos hulit si batjocorit nu este o victimă iueilor ci Arhiereu veşnic care "suferă cu noi în slabiciunile noastre"(Evrei 4,15) pentru a putea aduce lumina Sa în întunericul vieţii noastre , bucuria Sa în întristările noastre, pacea Sa în zbuciumul nostru, iubirea Sa biruitoare în neputinţele iubirii noastre, Învierea Sa în moartea noastra şi raiul Său în iadul nostru.
Iisus nu a inviat pentru triumfalistii carturari si farisei, ci pentru desnădăjduiţii din iad care aşteptau venirea Lui şi pentru desnădăjduiţii de pe de pe pamânt a căror speranţă şi iubire au fost atât de zdrobite.Te simţi adeseori singur, zdobit si desnădajduit?Bucura-te că Hristos în astfel de ţinuturi obişnuieşte să învieze.Hristos a înviat după o săptămână de chin atât pentru El cât şi pentru cei apropiaţi Lui.
Hristos a înviat!A triumfat iubirea!Iisus nu este numai Mielul nevinovat gata de jerfă.El este Împărat Biruitor care a “primit toată puterea în cer şi pe pământ”.A învins Adevărul!S-a risipit întunericul!Hristos a nimicit toate puterile răului “le-a dat de ocară în văzul tuturor biruind asupra lor prin cruce”(Col.2,15).Iubirii şi nădejdii omeneşti oricât de zdrobite ar fi adeseori, li s-a hărăzit de către Cel înviat un destin dumnezeiesc.
Să ne pregatim veşmântul pentru sărbatoare, inima pentru bucurie, candela pentru nuntă şi întreaga fiinţă pentru Înviere "ca necazul nostru de acum uşor si trecător ne aduce noua mai presus de orice măsură slavă veşnică covârşitaore"(IICor. 4,17).
Ultimul eveniment al Istoriei este Învierea din care să gustăm cu bucurie în această slăvită zi şi „mai cu adevărat în ziua cea neînserată a împărăţiei Sale “.
Iisus a luat asupra Sa toate durerile noastre pentru că le-a cunoscut pe ele şi ne-a iubit pe noi.
Suferinţele Domnului sunt o sinteza a suferinţei întregii omeniri de o densitate şi intensitate necunoscute de nici un muritor.Nici un evanghelist nu încearcă să explice suferinţele spirituale ale lui Iisus din Ghetsimani, care erau atât de puternice încât s-au materializat în "picaturi de sânge care cadeau pe pământ".Nici pe cele de pe Golgota care au zdruncinat temeliile lumii.Aici sunt concentrate toate durerile omenirii de până la El şi de după El.Le-a suferit pe toate pentru ca le-a cunoscut pe toate potrivit axiomei:”o conştiinţă mare este o suferinţă mare”. Fiind iubire necuprinsă şi necunoscută de noi şi suferinţa Lui este necuprinsă si necunoscută.
Ce zdrobite erau acele inimi care au văzut pe Cel care a făcut cel mai mare bine oamenilor, că acum suferă cel mai mult!Ce intuneric răvăşitor, ce prăbuşire nimicitoare a suferit apropiaţii Domnului:Cel Ce a însoţit pe om în suferinţă a fost învins, Cel Ce a tămăduit, a mângâiat,a deschis ochii orbilor şi a înviat pe morţi, acum S-a coborât sub lespedea grea a mormântului!Ce dezamagire , ce pogorâre!Dacă totul s-ar fi oprit aici toate faptele Mântuitorului care a uimit pe oameni ar fi rămas ca o duioasă, amară si compătimitoare amintire.
Iubirea învinsă nu este iubire, numai victorioasă fiind rămâne iubire.Iubirea lui Dumnezeu este adevărată în istorie nu numai pentru că însoţeşte şi ajută suferinţa umană până la jertfă şi moarte, ci mai ales pentru că o rezolvă şi îi dă sens prin Înviere. Din cele mai terifiante şi înfricoşătoare cotloane ale existenţei omeneşti, din iad, Hristos irumpe cu cu dumnezeirea Sa dăruind celor din aceste ţinuturi lumina Învierii Sale.
In Iisus Hristos suferinţele noastre sau transfigurat în slavă şi înviere.
Orice spin de suferinţă ce trece prin fiinta noastră pentru a stoarce din noi cârtire sau desnadejde au trecut mai întâi prin "trupul cărnii Lui"(Col.1,22) şi prin sufletul lui Iisus aflat “în chin de moarte”(Luca 22,44). In Iisus Hristos suferinţele noastre s-au transfigurat în slavă şi înviere.Iisus Hristos hulit si batjocorit nu este o victimă iueilor ci Arhiereu veşnic care "suferă cu noi în slabiciunile noastre"(Evrei 4,15) pentru a putea aduce lumina Sa în întunericul vieţii noastre , bucuria Sa în întristările noastre, pacea Sa în zbuciumul nostru, iubirea Sa biruitoare în neputinţele iubirii noastre, Învierea Sa în moartea noastra şi raiul Său în iadul nostru.
Iisus nu a inviat pentru triumfalistii carturari si farisei, ci pentru desnădăjduiţii din iad care aşteptau venirea Lui şi pentru desnădăjduiţii de pe de pe pamânt a căror speranţă şi iubire au fost atât de zdrobite.Te simţi adeseori singur, zdobit si desnădajduit?Bucura-te că Hristos în astfel de ţinuturi obişnuieşte să învieze.Hristos a înviat după o săptămână de chin atât pentru El cât şi pentru cei apropiaţi Lui.
Hristos a înviat!A triumfat iubirea!Iisus nu este numai Mielul nevinovat gata de jerfă.El este Împărat Biruitor care a “primit toată puterea în cer şi pe pământ”.A învins Adevărul!S-a risipit întunericul!Hristos a nimicit toate puterile răului “le-a dat de ocară în văzul tuturor biruind asupra lor prin cruce”(Col.2,15).Iubirii şi nădejdii omeneşti oricât de zdrobite ar fi adeseori, li s-a hărăzit de către Cel înviat un destin dumnezeiesc.
Să ne pregatim veşmântul pentru sărbatoare, inima pentru bucurie, candela pentru nuntă şi întreaga fiinţă pentru Înviere "ca necazul nostru de acum uşor si trecător ne aduce noua mai presus de orice măsură slavă veşnică covârşitaore"(IICor. 4,17).
Ultimul eveniment al Istoriei este Învierea din care să gustăm cu bucurie în această slăvită zi şi „mai cu adevărat în ziua cea neînserată a împărăţiei Sale “.
VASILICĂ NICA
Articol preluat cu acordul autorului de pe Forumul "Oastea Domnului"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu