Gânduri la sfârșit de octombrie - “Somnul naţiunii naşte monştri”

Omul a fost creat de Dumnezeu după chipul său, adică imagine sau "umbră" a Fiului - Chipul propriu al Tatălui (cf. Sf. Atanasie cel Mare). A fost creat de Dumnezeu cu ca sclav, ci spre a se maturiza, spre a înainta "spre desăvârşire şi spre familiaritatea cu Dumnezeu prin virtuţi" (cf. Sf. Grigore Teologul)

Astornomia lui Copernic sau biologia lui Darwin sunt incapabile să dezmintă adevărul acesta ( deşi se încearcă de ani buni).

Primii oameni, Adam şi Eva, s-au abătut de la chemarea făcută lor de Dumnezeu. Aceasta consta într-o nesfârşită asemănare cu El în veşnicie. Era chemarea la îndumnezeire. Au păcătuit din nesocotinţă, pentru că au întrebuinţat rău voinţa lor liberă şi, în loc să înainteze spre Dumnezeu, şi-au cauzat moartea, potrivit celor scrise: “Iată, vor pieri toţi cei care se îndepărtează de Tine” (Ps. 72, 26). Consecinţele acestui păcat au lăsat şi înca mai lasă urme adânci în istoria omenirii.

Tendinţa oamenilor de a trăi “comunitar” şi, prin aceasta, de a-L lăsa pe Dumnezeu într-un colţ de umbră (inaccesibil şi temut Judecător) face ca omul să treacă de la asemănarea cu Dumnezeu la asemănarea cu cel pe care l-a preferat în locul Lui.

Cine preţuieşte Cuvântul va preţui şi forma lui – Cartea.

 

15. Nici un miez nu poate fi fără coajă, nici un conţinut fără formă.

Chiar Cuvântul cel Viu al lui Dumnezeu ne este dat sub forma unei cărţi.

Cine preţuieşte Cuvântul va preţui şi forma lui – Cartea.

Nu cartea este Cuvântul,dar el este în ea.

Tot aşa, Trupul şi Sângele Domnului sunt Pâinea şi Vinul luate cu credinţă (Ioan 6, 53-56).

Nu poţi preţui una fără cealaltă.

Nu poţi păstra miezul dacă arunci coaja lui.

16. Nu cartea pipăită este Cuvântul, dar Cuvântul este chiar în ea.

Tot aşa şi Trupul şi Sângele Domnului se află chiar în Pâinea şi în Vinul luate cu credinţă.

Nu poţi preţui miezul când, în acelaşi timp, dispreţuieşti coaja lui.

Cum poţi spune cuiva: iubesc sufletul tău, dar trupul ţi-l arunc.

17. Unii înşiră tot felul de vorbe despre duh, despre credinţă, despre viaţa duhovnicească, dar forma, fapta, dovada concretă a acestora le dispreţuiesc şi le leapădă.

Tuturor lucrurilor duhovniceşti, Dumnezeu le-a dat o formă concretă, adică trupească.

N-a făcut El nici un miez fără coaja lui, nici un suflet fără trupul său.

Formele statornicite în Biserică, de la începutul ei, sunt mijloacele prin care ni se dă Harul nevăzut – prin credinţă.

Traian Dorz, din “Piatra Scumpă”