Când viața se clatină într-o clipă…

 

Duminică 31 august, noaptea, estul Afganistanului a fost zguduit de un cutremur devastator, cu magnitudinea de 6,0 grade. Bilanțul este cutremurător: peste 1.400 de morți și peste 3.100 de răniți. Sate întregi au fost puse la pământ în provinciile Nangarhar, Kunar și Laghman. Casele, amintirile și speranțele oamenilor s-au transformat în ruine.

            „Nu s-au oprit căutările”, spun autoritățile. Salvatorii și localnicii sapă cu mâinile goale printre dărâmături, sperând să mai găsească suflete vii. În spitalele din Jalalabad, sute de pacienți se luptă pentru viață, cu răni la cap, spate, abdomen și picioare. ONU avertizează că sute de mii de persoane ar putea fi afectate, într-o țară unde oricum 85% din populație trăiește cu mai puțin de un dolar pe zi.

            Imaginile sunt greu de privit. Oameni rămași fără nimic. Părinți care își caută copiii. Comunități întregi puse la pământ.

            Și atunci, aici, departe de tragedie, apare întrebarea: noi ce facem cu viața noastră de azi?

Biserica - cloșca grijulie a puișorilor ei

 

Un exemplu grăitor în acest sens este Școala de Vară de la Catedrala Eroilor Hunedoara, desfășurată între 25–29 august 2025, unde peste 50 de copii și adolescenți au descoperit, zi de zi, ce înseamnă să fii aproape de Biserică.

 

       

    Luni, 25 august, școala a început cu un moment de rugăciune - Te Deum-ul de deschidere -, așezând întreaga săptămână sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Ziua a continuat cu o excursie de suflet la Biserica Strei, la Biserica Densuș și la situl arheologic Sarmizegetusa Ulpia Traiana, unde copiii au simțit că „românii s-au născut creștini”.

 

       

O aniversare de suflet: Ziua Limbii Române la Timișoara

 

Sâmbătă, 30 august 2025, Sala Multifuncțională a Consiliului Județean Timiș a găzduit un eveniment special, organizat de Filiala „Mihai Eminescu” Timiș a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, (UZPR), în parteneriat cu Asociatia Miscarea Nationala Pentru Apararea Drepturilor Omului (minador Timisoara Oras Martir) din judetul Timis 

 

Un elogiu adus limbii române și lui Eminescu

 

Evenimentul, intitulat „Sărbătoarea Națională - Ziua Limbii Române”, a fost dedicat spiritului românesc și limbii noastre materne. În centrul manifestării s-a aflat dezbaterea „Eminescu, un vis în așteptare”, susținută de poetul și jurnalistul Dumitru Buțoi, membru UZPR, care și-a lansat volumul cu același titlu, recent apărut la editura Waldpres Timișoara.

 

Atmosfera a fost completată de recitaluri de poezie, momente muzicale și dialoguri despre limba română, susținute de poeți, scriitori, jurnaliști și oameni din diverse domenii de activitate, iubitori de cultură și artă, veniți din Petroșani, Deva, Simeria, Bocșa, Caransebeș, Reșița, Oravița, Bozovici, Lugoj și Timișoara.

 

Așa cum spunea poetul  Alexei Mateevici:

 

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre. …

Limba Română - pod între inimi și lumi îndepărtate

Ziua Limbii Române o sărbătoare între sărbători.

În această după-amiază deosebită, petrecută printre oameni de cultură - scriitori, poeți, artiști plastici, profesori și iubitori de carte,  am simțit din plin că limba română nu este doar un instrument de comunicare, este și un spațiu de întâlnire sufletească. Între paginile cărților din Sala de Lectură și între vocile celor care au rostit versuri ori gânduri, s-a țesut un fir nevăzut, dar trainic, al identității noastre.

Această zi, sărbătorită oficial în România din 2013, dar care în Republica Moldova are rădăcini adânci încă din 1989, a fost mereu mai mult decât un act simbolic. Ea reamintește curajul unei generații care, prin Marea Adunare Națională de la Chișinău, a cerut dreptul de a scrie și vorbi românește, de a nu uita alfabetul și de a-și afirma identitatea. „A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte”, spunea Nichita Stănescu, iar această afirmație rămâne un adevăr pe care fiecare 31 august ni-l aduce aminte.

Scrisul ca misiune: recunoștință și angajament

De la primele articole pe blog și în presa religioasă, până la legitimația de jurnalist profesionist, un parcurs trăit cu emoție, credință și recunoștință.

Vineri, 26 septembrie 2008, publicam primul meu articol pe blogul personal „De vorbă cu mine – Jurnal de zbor (dor)”. Se intitula „Două vieți pentru un suflet” și era o mărturie despre recunoștința mea pentru faptul că am fost iubit de două ori: de mama mea pământească și de Dumnezeu. Scriam atunci despre dragostea jertfelnică a mamei mele, care și-a pus viața pentru copilul ei.

Au trecut ani de atunci, dar nu am uitat acea mărturisire. Astăzi, când trăiesc bucuria de a fi atestat ca ziarist profesionist și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - filiala Europress, privesc legitimația și Hrisovul ce atestă această calitate cu lacrimi în ochi. Sunt lacrimi de recunoștință – mai întâi pentru mama mea, Elena, care a privit profetic peste ani și m-a lăsat în grija lui Dumnezeu. De multe ori am simțit că Dumnezeu i-a dat voie să se coboare din cer lângă perna mea, să-mi aline plânsul, să-mi liniștească visele și să-mi încurajeze visurile.

Lira21 - 16 ani de literatură, prietenie și constelații de stele

 

Astăzi 15 august 2025, Cristina Ștefan, fondatoarea cenaclului Lira21, scrie cu emoție pe pagina cenaclului:

 

 „Au trecut 16 ani de la înființarea Lirei21. Ieri am achitat acest domeniu pentru încă un an. Îl păstrez pentru amintirile adunate, pentru literatura scrisă aici, pentru viitorul literar demonstrat deja al membrilor săi…”

 

Aceste cuvinte sunt mai mult decât o simplă constatare. Sunt o invitație sinceră la reîntoarcere, la recunoștință și la continuarea unei povești literare care a crescut generații de scriitori.

 

 Istoria Lirei21 - o școală blândă de poezie

În lumina rugăciunii - Prohodul Maicii Domnului la Simeria-Biscaria

Paștele verii - o seară de rugăciune și întâlnire cu cerul

În seara ajunului marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului, cunoscută în popor și drept „Paștele verii”, biserica din Simeria-Biscaria s-a transformat într-un loc binecuvântat de întâlnire între cer și pământ. Într-o atmosferă de profundă evlavie, credincioșii s-au adunat pentru a participa la slujba Prohodului Maicii Domnului - o rânduială liturgică ce împletește durerea despărțirii cu nădejdea în viața veșnică.

Maica Domnului - pomenită în fiecare zi a anului bisericesc

Nu există slujbă ortodoxă în care Maica Domnului să nu fie cinstită prin rugăciuni și cântări. În fiecare zi a anului bisericesc, alături de Mântuitorul și de sfinți, Născătoarea de Dumnezeu este pomenită și invocată printr-o bogată imnologie - tropare, stihiri, canoane. Prohodul Maicii Domnului se numără printre cele mai emoționante imne, fiind un prilej de meditație asupra tainei morții și a vieții veșnice.

70 de ani de loialitate și o Românie în derută

Astăzi, România și-a luat rămas bun de la Ion Iliescu, primul președinte ales democratic după căderea regimului comunist. O zi de doliu național, funeralii de stat, onoruri militare - toate elementele care marchează un moment solemn în istoria unei națiuni. Și totuși, în mijlocul acestui cadru simbolic, absența fostului președinte Klaus Iohannis și a actualului președinte în exercițiu, Nicușor Dan, a fost un gest care nu poate trece neobservat.

Această lipsă nu este doar o alegere personală sau politică. Este un mesaj transmis întregii societăți, în special generațiilor tinere care privesc către liderii lor pentru repere morale și civice.

Ce învață tinerii din acest gest?

- Că valorile instituționale pot fi ignorate când devin incomode.

- Că evitarea e mai ușoară decât asumarea, chiar și în fața istoriei.

- Că respectul față de trecut e opțional, nu o datorie civică.

Prezența la un astfel de moment nu ar fi însemnat validarea tuturor deciziilor politice ale fostului președinte Ion Iliescu. Ar fi fost un act de respect față de istoria recentă, față de instituția prezidențială și față de poporul român care, indiferent de opinii, merită lideri care știu să fie demni în fața trecutului.