De ce trebuie încă o dată să mai fie o Judecată?

Fragment din vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de botez din Ogeşti – decembrie 1980

De multe ori m-am gândit: De ce trebuie să mai fie judecata la sfârşitul veacurilor încă o dată, dacă fiecare om, când moare, merge sigur la locul pe care şi l-a pregătit în viaţa lui? Cum se spune în pilda cu săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv. Se spune acolo, Mântuitorul a spus cu gura Lui sfântă: „A murit bogatul şi a ajuns în locuinţa morţilor, în chinuri. A murit săracul şi a fost dus de îngeri în rai, în sânul lui Avraam”.

E vremea postului… e vremea Psaltirii

Dar această carte trebuie citită nu numai pe timpul postului, ci în toate zilele vieţii noastre, căci e cartea cea mai dulce dintre toate cărţile de pe pământ. Şi e cartea ce poate mângâia mai mult decât toate cărţile şi mângâierile din lume. Sunt în viaţa aceasta dureri şi frământări pe care singură Psaltirea le poate mângâia şi uşura.

Autorul Psaltirii este Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt, Mângâietorul, aşa a întocmit această carte, ca ea să aibă leac şi untdelemn pentru toate rănile, durerile, întristările şi frământările vieţii noastre. Eşti bolnav? O sută de medici nu pot face la patul tău ceea ce face un psalm.

Eşti încercat şi întristat? O sută de prieteni şi mângâietori nu te pot mângâia aşa cum te mângâie Cuvântul lui Dumnezeu din Psaltire. Ţi s-a făcut un rău, o nedreptate, şi simţi ispita de a te mânia şi a te răzbuna? Citeşte psalmul 37 şi îndată te vei linişti. Dăm mai jos câteva părţi din acest minunat psalm, ca o pildă despre cum ştie Domnul să-Şi liniştească şi să-Şi mângâie copiii Lui:

EU SUNT, NU VĂ TEMEŢI!

„Dar Iisus le-a zis: «Eu sunt, nu vă temeţi!»“ (Ioan 6, 20)

Domnul S-a numit El Însuşi: «Eu sunt Cel ce Sunt», «Cel ce Este», « Cel ce Va Fi» (Apoc. 1, 8 etc.), pentru ca totdeauna, în toate locurile şi timpurile, toţi credincioşii Lui să ştie că El Este (Evrei 11, 6). Domnul vorbeşte mereu şi ne spune: «Eu Sunt! Să ştiţi şi să vedeţi că Eu trăiesc veşnic. Eu Sunt neîncetat şi pretu-tindeni…»

Pentru ca cei credincioşi, ştiind că ESTE Dumnezeul lor, că ESTE Mântuitorul lor, că ESTE Mijlocitorul pentru ei, că ESTE El în orice loc şi că ESTE totdeauna Viu şi Prezent şi cu fiecare – să îndrăznească, să nu se teamă de nimic niciunul din ai Lui, niciodată şi nicăieri.

Nu vedem noi înşine oare cum El ESTE? Iată: au fost credincioşi din vremurile străvechi şi ei tot Lui s-au rugat, iar ei tot de El au fost ajutaţi. Au fost credincioşi în locuri felurite în acelaşi timp, s-au rugat în acelaşi timp şi au fost izbăviţi în chip felurit şi în aceaşi timp. Ei au simţit cu toţii că numai Hristos a făcut aceasta faţă de fiecare şi în alt fel.

3 martie 1888 – 3 martie 2013, 125 de ani de la naşterea Părintelui Iosif TRIFA

Părintele Iosif Trifa - Profetul vremilor noastre ~ 12 februarie 1938 - 12 februarie 2011

videomontaj: Amintiri ale fratelui Traian Dorz despre ultimii ani ai Parintelui Iosif Trifa

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la Radio Oastea Domnului
din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit

aflat în colţul din stânga-jos. )


Cântă fratele Traian Dorz

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la Radio Oastea Domnului
din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit

aflat în colţul din stânga-jos. )

Eram copil

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la OasteaDomnuluiTV
din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit
aflat în colţul din stânga-jos. )

comorinemuritoare
Videomontaj: vesuri Traian Dorz, muzica Culita Mihaila

Eram copil, trecea zăpada, eu cu tristeţe-o petreceam,
mi se părea că iarna trece, mi se părea - dar eu treceam. (bis)

Eram crescut, treceau cocorii, mă-ndurereau până-i pierdeam,
mi se părea că vara trece, mi se părea - dar eu treceam. (bis)

Eram gândind pe malul apei, cu unda ei la pas mergeam,
mi se părea că apa trece, mi se părea - dar eu treceam. (bis)

Priveam ades cum zboară norii şi frunzele zburând priveam,
mi se părea că ele zboară, mi se părea - dar eu zburam. (bis)

Eram mâhnit cum bate ceasul, de graba lui umbrit oftam,
mi se părea că vremea trece, mi se părea - dar eu treceam. (bis)

Mi se părea cândva că alţii, crezând, se-nşală, şi-i plângeam,
mi se părea că-s ei pierduţii, mi se părea - dar eu eram. (bis)

Azi văd cu-amar, Iisus, tot harul ce l-am pierdut când n-ascultam,
mi se părea că-l am de-a pururi, mi se părea - dar nu-l mai am... (bis)