Refugiat pentru câteva zile în mijlocul naturii, am luat cu mine de acasă o carte de poezii. Și nu o carte oarecare. ”arcana animae” este un titlu fascinant și profund, ce sugerează explorarea tainelor sufletului și a profunzimilor interioare ale ființei umane. Cartea de poezii a lui Dumitru Tâlvescu se remarcă prin versuri evocatoare, ce dezvăluie dorințe ascunse și reflecții asupra trecerii timpului și a misterelor universului interior. ”arcana animae” sună tare fain! Din latină, ”arcana” se traduce prin ”secrete” sau ”taine”, iar ”animae” înseamnă ”suflet”. Titlul acesta mă face curios încă de la început să aflu mai multe despre temele și emoțiile pe care le abordează această carte de poezii.
Iată
primul poem al cărții ”arcana animae”:
”Absurd, dintr-un
quadrant sublim
Din ceruri scad la
număr stele
Și pier în vălmășag
nebun
Ducând cu ele
doruri grele.
Se ascund în locuri
neștiute
Ori stau la pândă
și nu știu
Când visele îmi dau
de știre
Că-n univers nu e pustiu.”
