În această după-amiază deosebită, petrecută printre oameni de cultură - scriitori, poeți, artiști plastici, profesori și iubitori de carte, am simțit din plin că limba română nu este doar un instrument de comunicare, este și un spațiu de întâlnire sufletească. Între paginile cărților din Sala de Lectură și între vocile celor care au rostit versuri ori gânduri, s-a țesut un fir nevăzut, dar trainic, al identității noastre.
Dar frumusețea limbii noastre nu se oprește la granițe. Am citit zilele acestea cu emoție povestea incredibilă a satului din Munții Pamir, în Tadjikistan, unde româna a devenit a doua limbă. Un basarabean, refugiat de persecuțiile sovietice, a predat decenii întregi ceea ce localnicii credeau a fi limba franceză, dar care era, de fapt, limba română. Iar astăzi, generații de tadjici vorbesc românește, dovadă că această limbă poartă în ea nu doar cuvinte, ci destin, memorie și miracol.
Într-o lume grăbită, unde tehnologia uniformizează și globalizează, limba română rămâne un loc de refugiu și de recunoaștere de sine. Ea ne dă puterea de a rosti dorul, de a cânta dragostea, de a scrie istoria și de a împărtăși frumusețea. „Suflu în jăraticul / Limbii Române./ Atent mereu / Să nu moară / Focul cel sacru. / Nu sunt mai mult decât o simplă măicuţă/ care suflă-n jăratic.”, mărturisea Grigore Vieru - și nu e nevoie de alt argument mai puternic pentru a înțelege cât de adâncă este legătura dintre cuvânt și ființa noastră.
De aceea, bucuria de a fi fost împreună, într-un spațiu înconjurat de cărți scrise în română, a fost o lecție de solidaritate culturală. Am înțeles că fiecare clipă petrecută sărbătorind limba noastră este un act de recunoștință față de cei care au păstrat-o vie, de la cărturarii ardeleni și poeții basarabeni, până la profesorul anonim din Tadjikistan, care a făcut din română o punte între continente.
La finalul serii, am rămas cu o certitudine: limba română nu este doar patrimoniul unui popor, este o comoară universală, ce se așază firesc între marile limbi ale lumii prin profunzimea și frumusețea ei. Și cât timp va fi rostită cu dragoste, ea nu va pieri, ci va lumina, asemenea unei flăcări care se transmite din suflet în suflet. „Urmaşilor mei Văcăreşti! / Las vouă moştenire:/ Creşterea limbei româneşti /Ş-a Patriei cinstire.”, ne amintește Ienăchiță Văcărescu, în „Testament literar” - iar aceste cuvinte devin testament și responsabilitate pentru fiecare dintre noi.
Evenimentul dedicat Zilei Limbii Române, organizat de Consiliul Județean Hunedoara și Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara - Deva, desfășurat la Sala de Lectură a Bibliotecii, pe 28 august 2025, ora 17:00, a fost nu doar o sărbătoare culturală, a fost și o întâlnire a sufletelor unite prin limba română. Deschiderea a fost făcută de domnul Sebastian Bara, managerul bibliotecii, iar moderatorul serii a fost distinsa poetă Paulina Popa, căreia îi transmitem de pe acum un sincer „La mulți ani!”, urmând ca mâine să-și sărbătorească o frumoasă vârstă.
Mulțumirile se îndreaptă către toți cei care au luat cuvântul, au vorbit despre eveniment și au recitat poezii, transformând această zi într-o veritabilă sărbătoare a limbii române prin glas, emoție și sensibilitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu