Te voi regăsi, Iisuse
Prietenul copilăriei mele?
Sus în Ţara minunată
de doruri şi vise
împlinite
să mă pierd în Cuvântul Tău viu
fără teamă că se face târziu?
Voi simţi şi acolo
miros de fân scuturat,
parfum de levănţică înmiresmat
întins pe iarbă privind la stele?
Oare îmi vor creşte aripioare
să pot zbura printre miile de glasuri cântătoare?
Voi simţi psalmii de dor
plini de pace
peste albe flori coborând
în dimineţile calde
ce-n veci vor dăinui?
...........................
Doamne, mi-e teamă
că Te voi pierde,
că nu Te voi mai regăsi….
Sunt încă în lume
păcatul şi lumea
mi Te poate răpi!
Când trec prin văile plângerii
şi nu mai simt
miros de fân scuturat,
parfum de levănţică înmiresmat,
simt că mi se scurge cerul din palme….
Te voi regăsi, Iisuse,
Prietenul copilăriei mele?...
Iisus este lângă tine, îţi strânge în palmele Lui, fiecare lacrimă, o transfărmă în mărgăritar şi o aşează în cununa cu care te va aştepta, în ziua hotărâtă, câd îţi va spune;vino!
RăspundețiȘtergerefoarte frumos postul tau, se regaseste ceva special in acele cuvinte
RăspundețiȘtergereSorin, am recitit poezia ta de multe ori, regăsindu-mă...
RăspundețiȘtergereÎncercând un comentariu, constat că versurile se cheamă unele pe altele...
( 31 august 2009 – când dorul prea mare ne dă certitudinea regăsirii...)
Certitudine...
Ştiu! Ştiu că Te voi găsi Acolo!
Cu braţe întinse de prietenie
Şi cu palmele căuş
pline de vise împlinite,
şi de doruri împărtăşite...
Ştiu că Acolo vom cina
Până-n zorii albaştri,
pierzându-ne în privirile
în care dorul s-a scăldat adesea...
Ştiu că Acolo se întind
Pajişti de levănţică
până în sufletele noastre
pe al căror cer senin
Tu ai aprins luceferi de iubire...
Ştiu că îmi vei dăltui aripi
Şi-mi vei da glas de îngeri
Însoţindu-mă cu ei
în zboruri fericite...
Ştiu că psalmii de dor
Vor deveni psalmi de regăsire,
Psalmi de divină iubire...
Iar versurile lor vor fi albe petale
Ce ne vor ninge pe jarul inimii...
Ştiu că nu mă vei pierde prin lume!
Chiar dacă paşii mei plâng
Prin văi rătăcite, departe de Tine...
Simt cum braţul Tău mă ţine,
Cum mă păstrează pentru Acolo,
Unde Cerul se opreşte în palme...
Simt lacrima Ta picurând
cu parfum de levănţică...
...De aceea ştiu!
Ştiu, Iisuse, că Te voi regăsi...
Aş vrea să mă regăseşti
Ca un copil al Iubirii Tale...
Ca un prieten al Dorului Tău...
.........cuvintele...unde-mi sunt cuvintele!!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc Mariana, multumesc!
Mariana pregateste mereu surpize frumoase, ce de obicei.
RăspundețiȘtergereIata de exemplu cum a reusit ea sa imbratiseze cei doi psalmi de dor ai nostri pe blogul "Psalm de dor":
" Ieri am încercat să fac un comentariu la poezia lui Sorin, răspunzând întrebărilor lui din fiecare strofă...Am constat că versurile se cheamă unele pe altele şi iată că mi-a ieşit un nou poem ( versurile scrise cu mov )...Apoi a venit ideea de a aranja cele două poezii cu strofele intercalate, ca un dialog. Am putea spune că avem acum un nou poem cu titlul
,, Certitudinea regăsirii" :)
(Sorin) Te voi regăsi, Iisuse
Prietenul copilăriei mele?
Sus în Ţara minunată
de doruri şi vise
împlinite
să mă pierd în Cuvântul Tău viu
fără teamă că se face târziu?
(Mariana) Ştiu! Ştiu că Te voi găsi Acolo!
Cu braţe întinse de prietenie
Şi cu palmele căuş
pline de vise împlinite,
şi de doruri împărtăşite...
Ştiu că Acolo vom cina
Până-n zorii albaştri,
pierzându-ne în privirile
în care dorul s-a scăldat adesea...
(Sorin) Voi simţi şi acolo
miros de fân scuturat,
parfum de levănţică înmiresmat
întins pe iarbă privind la stele?
(Mariana) Ştiu că Acolo se întind
Pajişti de levănţică
până în sufletele noastre
pe al căror cer senin
Tu ai aprins luceferi de iubire...
(Sorin) Oare îmi vor creşte aripioare
să pot zbura printre miile de glasuri cântătoare?
(Mariana) Ştiu că îmi vei dăltui aripi
Şi-mi vei da glas de îngeri
Însoţindu-mă cu ei
în zboruri fericite...
(Sorin) Voi simţi psalmii de dor
plini de pace
peste albe flori coborând
în dimineţile calde
ce-n veci vor dăinui?
(Mariana) Ştiu că psalmii de dor
Vor deveni psalmi de regăsire,
Psalmi de divină iubire...
Iar versurile lor vor fi albe petale
Ce ne vor ninge pe jarul inimii...
...........................
(Sorin) Doamne, mi-e teamă
că Te voi pierde,
că nu Te voi mai regăsi….
Sunt încă în lume
păcatul şi lumea
mi Te poate răpi!
Când trec prin văile plângerii
şi nu mai simt
miros de fân scuturat,
parfum de levănţică înmiresmat,
simt că mi se scurge cerul din palme….
(Mariana)Ştiu că nu mă vei pierde prin lume!
Chiar dacă paşii mei plâng
Prin văi rătăcite, departe de Tine...
Simt cum braţul Tău mă ţine,
Cum mă păstrează pentru Acolo,
Unde Cerul se opreşte în palme...
Simt lacrima Ta picurând
cu parfum de levănţică...
...De aceea ştiu!
(Sorin) Te voi regăsi, Iisuse,
Prietenul copilăriei mele?...
(Mariana) Ştiu, Iisuse, că Te voi regăsi...
Aş vrea să mă regăseşti
Ca un copil al Iubirii Tale...
Ca un prieten al Dorului Tău..."