luni, 31 august 2009

Te voi regăsi, Iisuse?

















Te voi regăsi, Iisuse
Prietenul copilăriei mele?

Sus în Ţara minunată
de doruri şi vise
împlinite
să mă pierd în Cuvântul Tău viu
fără teamă că se face târziu?

Voi simţi şi acolo
miros de fân scuturat,
parfum de levănţică înmiresmat
întins pe iarbă privind la stele?

Oare îmi vor creşte aripioare
să pot zbura printre miile de glasuri cântătoare?

Voi simţi psalmii de dor
plini de pace
peste albe flori coborând
în dimineţile calde
ce-n veci vor dăinui?

...........................

Doamne, mi-e teamă
că Te voi pierde,
că nu Te voi mai regăsi….
Sunt încă în lume
păcatul şi lumea
mi Te poate răpi!

Când trec prin văile plângerii
şi nu mai simt
miros de fân scuturat,
parfum de levănţică înmiresmat,
simt că mi se scurge cerul din palme….

Te voi regăsi, Iisuse,
Prietenul copilăriei mele?...


5 comentarii:

  1. Iisus este lângă tine, îţi strânge în palmele Lui, fiecare lacrimă, o transfărmă în mărgăritar şi o aşează în cununa cu care te va aştepta, în ziua hotărâtă, câd îţi va spune;vino!

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte frumos postul tau, se regaseste ceva special in acele cuvinte

    RăspundețiȘtergere
  3. Sorin, am recitit poezia ta de multe ori, regăsindu-mă...

    Încercând un comentariu, constat că versurile se cheamă unele pe altele...

    ( 31 august 2009 – când dorul prea mare ne dă certitudinea regăsirii...)

    Certitudine...

    Ştiu! Ştiu că Te voi găsi Acolo!
    Cu braţe întinse de prietenie
    Şi cu palmele căuş
    pline de vise împlinite,
    şi de doruri împărtăşite...

    Ştiu că Acolo vom cina
    Până-n zorii albaştri,
    pierzându-ne în privirile
    în care dorul s-a scăldat adesea...

    Ştiu că Acolo se întind
    Pajişti de levănţică
    până în sufletele noastre
    pe al căror cer senin
    Tu ai aprins luceferi de iubire...

    Ştiu că îmi vei dăltui aripi
    Şi-mi vei da glas de îngeri
    Însoţindu-mă cu ei
    în zboruri fericite...

    Ştiu că psalmii de dor
    Vor deveni psalmi de regăsire,
    Psalmi de divină iubire...
    Iar versurile lor vor fi albe petale
    Ce ne vor ninge pe jarul inimii...


    Ştiu că nu mă vei pierde prin lume!
    Chiar dacă paşii mei plâng
    Prin văi rătăcite, departe de Tine...
    Simt cum braţul Tău mă ţine,
    Cum mă păstrează pentru Acolo,
    Unde Cerul se opreşte în palme...
    Simt lacrima Ta picurând
    cu parfum de levănţică...
    ...De aceea ştiu!

    Ştiu, Iisuse, că Te voi regăsi...
    Aş vrea să mă regăseşti
    Ca un copil al Iubirii Tale...
    Ca un prieten al Dorului Tău...

    RăspundețiȘtergere
  4. .........cuvintele...unde-mi sunt cuvintele!!!!
    Multumesc Mariana, multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mariana pregateste mereu surpize frumoase, ce de obicei.
    Iata de exemplu cum a reusit ea sa imbratiseze cei doi psalmi de dor ai nostri pe blogul "Psalm de dor":

    " Ieri am încercat să fac un comentariu la poezia lui Sorin, răspunzând întrebărilor lui din fiecare strofă...Am constat că versurile se cheamă unele pe altele şi iată că mi-a ieşit un nou poem ( versurile scrise cu mov )...Apoi a venit ideea de a aranja cele două poezii cu strofele intercalate, ca un dialog. Am putea spune că avem acum un nou poem cu titlul

    ,, Certitudinea regăsirii" :)

    (Sorin) Te voi regăsi, Iisuse
    Prietenul copilăriei mele?

    Sus în Ţara minunată
    de doruri şi vise
    împlinite
    să mă pierd în Cuvântul Tău viu
    fără teamă că se face târziu?

    (Mariana) Ştiu! Ştiu că Te voi găsi Acolo!
    Cu braţe întinse de prietenie
    Şi cu palmele căuş
    pline de vise împlinite,
    şi de doruri împărtăşite...

    Ştiu că Acolo vom cina
    Până-n zorii albaştri,
    pierzându-ne în privirile
    în care dorul s-a scăldat adesea...

    (Sorin) Voi simţi şi acolo
    miros de fân scuturat,
    parfum de levănţică înmiresmat
    întins pe iarbă privind la stele?

    (Mariana) Ştiu că Acolo se întind
    Pajişti de levănţică
    până în sufletele noastre
    pe al căror cer senin
    Tu ai aprins luceferi de iubire...

    (Sorin) Oare îmi vor creşte aripioare
    să pot zbura printre miile de glasuri cântătoare?

    (Mariana) Ştiu că îmi vei dăltui aripi
    Şi-mi vei da glas de îngeri
    Însoţindu-mă cu ei
    în zboruri fericite...

    (Sorin) Voi simţi psalmii de dor
    plini de pace
    peste albe flori coborând
    în dimineţile calde
    ce-n veci vor dăinui?

    (Mariana) Ştiu că psalmii de dor
    Vor deveni psalmi de regăsire,
    Psalmi de divină iubire...
    Iar versurile lor vor fi albe petale
    Ce ne vor ninge pe jarul inimii...

    ...........................

    (Sorin) Doamne, mi-e teamă
    că Te voi pierde,
    că nu Te voi mai regăsi….
    Sunt încă în lume
    păcatul şi lumea
    mi Te poate răpi!

    Când trec prin văile plângerii
    şi nu mai simt
    miros de fân scuturat,
    parfum de levănţică înmiresmat,
    simt că mi se scurge cerul din palme….

    (Mariana)Ştiu că nu mă vei pierde prin lume!
    Chiar dacă paşii mei plâng
    Prin văi rătăcite, departe de Tine...
    Simt cum braţul Tău mă ţine,
    Cum mă păstrează pentru Acolo,
    Unde Cerul se opreşte în palme...
    Simt lacrima Ta picurând
    cu parfum de levănţică...
    ...De aceea ştiu!

    (Sorin) Te voi regăsi, Iisuse,
    Prietenul copilăriei mele?...

    (Mariana) Ştiu, Iisuse, că Te voi regăsi...
    Aş vrea să mă regăseşti
    Ca un copil al Iubirii Tale...
    Ca un prieten al Dorului Tău..."

    RăspundețiȘtergere