vineri, 24 aprilie 2009

Şoapte de iubire



Doamne, nu sunt vrednic să-Ţi mulţumesc...
De prietenia Ta cu care îmi colorezi sufletul
Şi care nu se opreşte doar la vorbe şi gânduri
De roua dimineţii ce-mi face ochii strălucitori
Şi mă-ndeamnă să privesc spre cer în zori
Să îmbrăţişez smerit şi fericit tot universul
De unde-mi picură pe suflet dorul, versul

Îţi mulţumesc de tot ce-mi dai Tu mie
Mă iarta, iubirea-mi nu e cum aş vrea sa fie…
vrea să-Ţi arăt cât de mult m-am schimbat,
Dar mă uit la mine, mai am atâtea de lăsat.
Tu, pentru mine, ai lăsat în ceruri nemurirea,
Mi-ai oferit în dar prietenia şi iubirea,
M-ai legănat pe braţele Tale
Şi sufletul mi-ai deschis în zeci de petale...

Uneori, când sufletul mi-e răvăşit de furtună,
Tu-mi eşti curcubeul ce alungă norii ce se adună
Şi mâna de prieten şi frate picurând ajutor
Peste chipu-mi de lut brazdat de lacrimi de dor.
Tu-mi eşti soarele ce mă-ncălzeşte-n lumină
Şoptindu-mi duios: „Orice durere iubind se alină!”

2 comentarii:

  1. Colorata poezie si in acelasi timp frumoasa, dar raman la culoarea sufletului. Oare culoarea sufletului nostru cum e?

    RăspundețiȘtergere
  2. ...Mi-am însuşit poezia asta silabă cu silabă...Nu ştiu de ce, dar o simt atât de specială! Te văd în faţa celei mai speciale fiinţe şoptindu-i aceste minunate cuvinte...
    Se cuvine să fie în jur tăcere...

    Pornind de la aceste versuri, m-am făcut mică de tot, şi am scris versurile următoare:


    ( 27 aprilie 2009 – în neputinţă şi teamă...dorind a dărui mai frumos, mai înalt, ma sfânt...)

    Dor de Dor

    De n-am să pot să-Ţi scriu, Iisus,
    Un vers ţesut din dor şoptit,
    Înalţă-mi zborul meu mai sus
    Şă-Ţi simt iubirea de nespus
    Şi să-nţeleg cât m-ai iubit.

    De n-am să pot să-Ţi cânt în zori
    O doină-n lacrimi de alint,
    Iisus, sfinţeşte-mi tot ce simt
    Şi scaldă-ai dragostei fiori
    În licăriri de mărgărint.

    De n-am să pot să Îţi şoptesc
    Cuvântul cel de farmec plin,
    Mă-nvaţă, Doamne, să iubesc
    şi pune-n mine-un dor ceresc
    să-mi ardă-n inimă deplin.

    De n-am să ştiu să Te aştept
    Cu candela de dor arzând,
    Fă să-mi răsară-un soare-n piept,
    Să strălucească înţelept
    Întreaga zare luminând.

    De n-am să pot să plâng de dor,
    Simţindu-mi sufletul pustiu,
    Adu al lacrimilor nor
    Să-mi picure pe obrăjor
    Stropi calzi din dorul cel mai viu.

    Şi fii-mi, Doamne, Dorul meu,
    Prieten drag şi Dumnezeu!
    Sorin, mulţumesc din suflet pentru mărgăritarele din adâncul sufletului tău!

    RăspundețiȘtergere