
Să iubeşti şi să fii iubit,
Doamne, ce dar deosebit,
să ai cine să te asculte
când spui vrute şi nevrute.
Să-i pui sufletul în palmă
şi să-i simţi privirea calmă,
răsărind din firea caldă
topind nămeţi de zăpadă.
Să îţi sădească-n suflet dor,
al Veşniciei mărţişor,
să-ţi dea aripe măiastre
zbor spre zările albastre.
Doamne, fă-mă primăvară,
fă-mă stea în prag de seară,
fă-mă umbră-n zi cu soare,
fă-mi iubirea mărţisoare!
Mărţişoare de credinţă
de dor şi recunoştinţă,
Doamne, ce dar deosebit
Să iubeşti şi să fi iubit!
,,Să iubeşti şi să fii iubit,
RăspundețiȘtergereDoamne, ce dar deosebit!"
Ce dar deosebit e şi poezia asta! Ne pune în suflet ,,,mărţişoare" de dor aducând mireasma Primăverii...
este minunata poezia,venire martisorului ne umple sufletele de speranta si bucurie.
RăspundețiȘtergere