Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.(William Shakespeare) Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci
ce sângerează lumină.
Sorin, am pus poezia aici, pentru cei ce nu reusesc sa vizualizeze pps-ul! Iartă-mă, dacă am făcut iar vreo boacă-nă! :)
Iartă-mă!
Iartă-mă! Te-am întâmpinat cu tristeţi în atâtea dimineţi... Iartă-mă, că am uitat de jurăminte, atras de-a’ lumii dulci cuvinte. Iartă-mă, pentru timpul de har pierdut în zadar. Iartă-mă, pentru tot ce a fost alergare fără rost. Iartă-mă, că n-am privit spre cer mai des şi astfel eu n-am înţeles că Tu doreai să-mi dai dragostea din rai. Iartă-mă, că am fost noapte fără stele... Ajută neiubirii mele!
Sorin,asta e şi rugăciunea mea!...o rostesc deseori printre lacrimi şi privesc spre cer dorind să întrezăresc privirea iertătoare a Domnului...
Mă-ntorc la Tine, dulcea mea Lumină!... Primeşte-mă că-s fiu risipitor... Mă strânge-n braţe!...Grabnic mă alină... Şi iartă-mă că ştiu că Ţi-a fost dor.
Îngenunchez smerit şi plin de teamă, Că ţi-am greşit cu-atâtea înrobiri... Sunt obosit şi inima mea cheamă Fiorul sfânt al primelor iubiri.
Atunci când Tu şi eu mergeam de mână Înlănţuiţi pe-ngustele cărări, Când Universu-ntreg părea să ţină Un candelabru sfânt în depărtări.
O, draga mea Lumină, mă primeşte Şi lasă-mă să plâng la pieptul Tău... Mi-e sufletu-nsetat şi Te doreşte S-aprinzi luceferi sfinţi în negrul hău.
Cuprinde-mă, Lumină, şi mă iartă!... Mai dă-mi un strop din strălucirea Ta! Dă-mi aripi de lumină şi mă poartă Spre albe zări, să nu Te pot uita!
Redă-mi lumina-n ochi uimiţi de Tine Şi un surâs pe chipul fericit... Îţi mulţumesc, Lumină!... Eşti în mine! Iertarea Ta deplină m-a iubit...
Mi-ai prins din nou în păr cununi de raze... În suflet mi-ai aprins un curcubeu... Lumină-mi eşti comoară de topaze, Lumina mea cea dragă – Dumnezeu!
Sorin, am pus poezia aici, pentru cei ce nu reusesc sa vizualizeze pps-ul! Iartă-mă, dacă am făcut iar vreo boacă-nă! :)
RăspundețiȘtergereIartă-mă!
Iartă-mă!
Te-am întâmpinat cu tristeţi
în atâtea dimineţi...
Iartă-mă,
că am uitat de jurăminte,
atras de-a’ lumii dulci cuvinte.
Iartă-mă,
pentru timpul de har
pierdut în zadar.
Iartă-mă,
pentru tot ce a fost
alergare fără rost.
Iartă-mă,
că n-am privit spre cer mai des
şi astfel eu n-am înţeles
că Tu doreai să-mi dai
dragostea din rai.
Iartă-mă,
că am fost noapte fără stele...
Ajută neiubirii mele!
Sorin,asta e şi rugăciunea mea!...o rostesc deseori printre lacrimi şi privesc spre cer dorind să întrezăresc privirea iertătoare a Domnului...
Iată şi rugăciunea mea în versuri:
RăspundețiȘtergereIARTĂ-MĂ!
Mă-ntorc la Tine, dulcea mea Lumină!...
Primeşte-mă că-s fiu risipitor...
Mă strânge-n braţe!...Grabnic mă alină...
Şi iartă-mă că ştiu că Ţi-a fost dor.
Îngenunchez smerit şi plin de teamă,
Că ţi-am greşit cu-atâtea înrobiri...
Sunt obosit şi inima mea cheamă
Fiorul sfânt al primelor iubiri.
Atunci când Tu şi eu mergeam de mână
Înlănţuiţi pe-ngustele cărări,
Când Universu-ntreg părea să ţină
Un candelabru sfânt în depărtări.
O, draga mea Lumină, mă primeşte
Şi lasă-mă să plâng la pieptul Tău...
Mi-e sufletu-nsetat şi Te doreşte
S-aprinzi luceferi sfinţi în negrul hău.
Cuprinde-mă, Lumină, şi mă iartă!...
Mai dă-mi un strop din strălucirea Ta!
Dă-mi aripi de lumină şi mă poartă
Spre albe zări, să nu Te pot uita!
Redă-mi lumina-n ochi uimiţi de Tine
Şi un surâs pe chipul fericit...
Îţi mulţumesc, Lumină!... Eşti în mine!
Iertarea Ta deplină m-a iubit...
Mi-ai prins din nou în păr cununi de raze...
În suflet mi-ai aprins un curcubeu...
Lumină-mi eşti comoară de topaze,
Lumina mea cea dragă – Dumnezeu!