tag:blogger.com,1999:blog-7046318565334639102.post6886993799188641067..comments2023-12-03T20:17:42.919+02:00Comments on De vorbă cu mine - Jurnal de zbor (dor): „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul ... grijii de multe, ...nu mi-l da mie.Sorin M.http://www.blogger.com/profile/09952129976984836916noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-7046318565334639102.post-64505593646231194522009-03-12T01:09:00.000+02:002009-03-12T01:09:00.000+02:00Adevaratul duh crestinesc este cel al luminii, al ...Adevaratul duh crestinesc este cel al luminii, al barbatiei si al tariei, al pacii si al bucuriei necurmate. Or, in omul nemultumit si dezgustat de el insusi, care si-a pierdut sperantele si nazuintele, ce curaj, ce tarie, ce pace si ce bucurie mai poate fi? „Intristarea lumii acesteia moarte lucreaza", zice Sf. Apostol Pavel (II Cor. 7, 10). Deznadejdea vine de la duhul intunericului, ca sa ne slabeasca in „lupta cea buna" si toata ravna postitoare (Sf. Inochentie al Odesei)<BR/><BR/> Omul a devenit o prapastie fara fund; el se ingrijeste, cu toate puterile lui, sa umple aceasta prapastie, dar nici nu vede nici nu simte ca s-ar putea umple vreodata. De aceea, el isi petrece toata viata numai in sudoare, in osteneala si in griji fara de sfarsit: este ocupat cu diferite lucruri in care nadajduieste sa-si gaseasca potolire la setea lui care il mistuie. Aceste lucruri ii absorb toata atentia, toata vremea si toata activitatea lui. Ele constituie cel dintai bun in care traieste inima lui.<BR/><BR/>De aici se intelege pentru ce omul pacatos, luandu-se pe sine drept scop exclusiv, nu se gaseste niciodata in el insusi, ci mereu in afara de el insusi, in lucrurile create sau nascocite de grija desarta. El a cazut de la Dumnezeu care este plinatatea tuturor; el singur s-a pustiit; nu-i ramane decat sa se verse ca apa printre lucrurile de o varietate nesfarsita si sa traiasca in ele. Astfel, pacatosul inseteaza, se ingrijeste, se zbate pentru lucrurile cele dinafara de el si de Dumnezeu, pentru lucrurile multiple si variate. Din care cauza trasatura caracteristica a vietii pacatoase este, in timpul nepasarii fata de mantuire - grija de multe (Luca 10,41). Nuantele si deosebirile grijii de multe - depind de insusirile golului care s-a format in suflet.<BR/><BR/> * Golul mintii, care a uitat de Cel care este Unul, si de Acela care este totul, naste grija pentru multa stiinta de carte, pentru cercetare, intrebare, iscodire.<BR/> * Golul vointei, care s-a lipsit de Cel care este Unul si de Acela care este totul, naste dorinte multe sau stapanirea tuturor, pentru ca totul sa fie in vointa noastra, in mainile nostre: aceasta este iubirea de avutie.<BR/> * Golul inimii, care a pierdut dulceata ce vine de la Cel care este Unul si de la Acela care este totul, da nastere la setea de multe si felurite placeri, sau cautarea acelor lucruri - obiecte fara numar in care nadajduim sa gasim desfatarea simturilor noastre, launtrice si dinafara.<BR/><BR/>Astfel pacatosul este necontenint ingrijorat de multa stiinta, de multa avutie, de multa desfatare; se delecteaza, stapaneste, iscodeste. Aceasta stare nu este decat un vartej in care-si petrece toata viata lui. Curiozitatea il atrage, inima nadajduieste sa guste dulceata si-i starneste vointa. Ca acest lucru este asa, fiecare il poate verifica singur, hotarand o supraveghere asupra miscarilor sufletului sau, macar in cursul unei singure zile.(Sf. Teofan Zavoratul)Sorin M.https://www.blogger.com/profile/09952129976984836916noreply@blogger.com