tag:blogger.com,1999:blog-7046318565334639102.post467374915680857504..comments2023-12-03T20:17:42.919+02:00Comments on De vorbă cu mine - Jurnal de zbor (dor): Două feluri de întristăriSorin M.http://www.blogger.com/profile/09952129976984836916noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-7046318565334639102.post-85918949313509468492009-09-20T01:05:56.899+03:002009-09-20T01:05:56.899+03:00Mare dreptate ai...nu stiu insa de ce ne este asa ...Mare dreptate ai...nu stiu insa de ce ne este asa greu sa ne confruntam cu propriile intamplari cu mai putin soare din trecutAndrei Răduţuhttps://www.blogger.com/profile/11757662196153078143noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7046318565334639102.post-88381838517506799172009-09-16T07:28:17.835+03:002009-09-16T07:28:17.835+03:00M-am întristat citind articolul acesta...:)
Dinco...M-am întristat citind articolul acesta...:) <br />Dincolo de orice glumiţă, pot mărturisi că am simţit o uşoară mustrare care mi-a întristat inima gândindu-mă că poate de atâtea ori m-am întristat în felul lumii, o întristare în care a plâns eul meu neîmplinit după poftele lui...<br />Întristarea lumii este o întristare fără nădejde fiindcă lumea nu are Îl pe Dumnezeu în centrul vieţii ei...E o întristare care macină fiinţa şi care aduce moarte...<br />Pentru cei ce cred în Dumnezeu, adevărata întristare, cea care duce la pocăinţă, este cea care vine în urma constatării amare că I-a greşit Iubirii...şi ,,curg lacrimile vale" gândindu-te: cum am putut eu, oare, să-L supăr pe Dumnezeu sau pe semenul meu prin ceea ce am făcut, prin neiubirea mea...Şi-n plânsul acesta sincer simţi mâna lui Dumnezeu, şi atunci tresari, te ridici, îndrăzneşti să îl priveşti în ochi, găseşti acolo surâsul iertării şi te laşi în braţele lui într-o îmbrăţişare care te va renaşte pentru o altă treaptă de sfinţire a vieţii tale...<br />Odată, când eram copleşită de o întristare în felul lumii, mi-a venit un gând şi anume că întristarea de felul acesta nu este o roadă a Duhului Sfânt...<br />Roada Duhului Sfânt este bucuria...bucuria pocăinţei reale ce aduce împăcarea cu Tatăl nostru ceresc...<br />În orice împăcare înfloresc zâmbete...În împăcarea cu Dumnezeu înfloreşte Raiul special pentru noi...<br />Sorin, mulţumesc pentru aceste gânduri ce mi-au cercetat inima!Miriamhttps://www.blogger.com/profile/11030403151172064943noreply@blogger.com