tag:blogger.com,1999:blog-7046318565334639102.post1817864331443157169..comments2024-03-29T14:37:26.152+02:00Comments on De vorbă cu mine - Jurnal de zbor (dor): Dorul ca sete dupa cei departatiSorin M.http://www.blogger.com/profile/09952129976984836916noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-7046318565334639102.post-83025974179547306622008-12-20T07:32:00.000+02:002008-12-20T07:32:00.000+02:00Ce duios spui: ,,Mi-e atât de dor după cel ce abia...Ce duios spui:<B><I> ,,Mi-e atât de dor după cel ce abia plecat dintre noi!"</I></B><BR/><BR/>Sorin, <B><I>,,Dorul e mărturia comuniunii adânci, duioase şi lucide..."</I></B><BR/>după cum spune părintele Stăniloae.<BR/><BR/>După această excepţională pledoarie pentru dor, ca expresie a comuniunii prin iubire, ce poţi să mai spui? Nimic!...Doar să te bucuri că resimţim dorul atât de acut şi că acest dor nu este altceva decât nobleţea iubirii ce vine din Hristos. Oricât de greu este, să nu ne sperie lacrimile de dor...cred că sunt cele înfrumuseţează comuniunea creştină. <BR/><BR/>Poetul Costache Ioanid are o frumoasă reflexie în versuri asupra dorului între creştini şi Hristos: <BR/><BR/><B><I>CE DOR FRUMOS!...<BR/><BR/>Ce DOR frumos, ce RAI ne leagă,<BR/>Eu cânt cu lacrimi, Tu le-alini.<BR/>De dragul Tău mi-e viaţa dragă,<BR/>Că-n ea Te văd şi-n flori şi-n spini.<BR/><BR/>În crinii albi Ţi-e sărutarea<BR/>Şi-n maci văd sânge pe Calvar;<BR/>De dragul Tău mi-e dragă valea<BR/>Şi Cerul fără de hotar.<BR/><BR/>În bulgări reci Te văd cum semeni<BR/>Şi-n spini văd paşii-nsângeraţi;<BR/>De dragul tău iubesc pe oameni,<BR/>Azi sunt străini, mâini poate fraţi.<BR/><BR/>Când turme trec purtându-şi dorul<BR/>Şi spune-un fluier ,,Sunt cu voi!<BR/>De dragul Tău iubesc păstorul<BR/>Ce-şi pune viaţa pentru oi.<BR/><BR/>În cei aleşi Îţi văd iubirea<BR/>Când vin cântându-ţi psalmi în văi,<BR/>De dragul Tău le sorb privirea,<BR/>pe-obrajii lor sărut pe-ai Tăi.<BR/><BR/>Şi cât mi-e dat să nu-Ţi văd faţa,<BR/>Dorit de ceruri ca un mag,<BR/>De dragul Tău mi-e dragă viaţa<BR/>Şi moartea nu-i decât un prag.</I></B> <BR/><BR/>Fie ca Domnul să îţi aline dorul după cei dragi plecaţi!...Să ni-l aline!...chiar şi acolo...în cimitir, îmbrăţişând o cruce pe care sunt scrise nume dragi...Nădejdea Învierii, îmbrăţişarea crucii şi dorul ne vor ajuta să trecem mai uşor peste al morţii prag...Dincolo sunt alte braţe care ne aşteaptă cu dor. Avem nădejdea că vom trăi minunea când unii spre alţii vom alerga cu braţele întinse pentru o îmbrăţişare veşnică!Anonymousnoreply@blogger.com