Pe urmele Maicii Domnului, spre Vârful Athonului

 

Între chemare și răspuns - „Până unde ești dispus să mergi?”
 
Pelerinajul din februarie a rămas în mine ca o chemare liniștită. A fost un început - unul în care Athosul mi s-a descoperit în tăcere, în primăvară, în pași mai cumpătați și în întâlniri care nu se uită. Nu a fost doar un drum, ci o așezare. O coborâre în sine, mai mult decât un urcuș.
 
Am plecat atunci cu sentimentul că am primit ceva, dar fără să pot cuprinde pe deplin darul. Ca și cum Grădina Maicii Domnului îți arată doar atât cât ești pregătit să primești.
 
Au trecut luni. Dar liniștea aceea nu m-a părăsit. Din când în când, revenea ca o adiere: în gând, în rugăciune, în dor. Și, fără să-mi dau seama când anume s-a născut hotărârea, am înțeles că pelerinajul nu se încheiase. Doar se oprise pentru o vreme.
 
Astfel a venit chemarea verii.
 
Dacă februarie a fost despre a învăța să asculți, iulie avea să fie despre a răspunde. Dacă atunci am fost primit, acum eram chemat mai sus - la propriu și la figurat.

Un colț de rai în casa doamnei Nora Hruban și a domnului Virgil Ioviță

 

Astăzi, câteva suflete de poeți și scriitori am avut privilegiul de a poposi în casa distinsei doamne Nora Hruban. Nu despre întâlnirea literară sub genericul „Arta ca o pasăre de foc” vreau să scriu, deși a fost un binecuvântat prilej de bucurie și părtășie literară. Vreau să scriu despre ceea ce am descoperit dincolo de cuvinte: un adevărat muzeu al sufletului.

 Casa doamnei Norei Hruban , curtea, grădina și încăperile poartă amprenta unui creator autentic, pentru care frumosul nu este un exercițiu artistic, ci un mod de a trăi. Fiecare perete spune o poveste prin picturile sale, fiecare sculptură pare că a prins viață dintr-o taină a lutului, iar fiecare obiect vorbește despre răbdare, talent și o neobosită dăruire.

 Doamna Nora Hruban este una dintre acele personalități rare care reușesc să îmbine cu naturalețe poezia, pictura, sculptura și arta bijuteriei. În mâinile sale, lutul capătă suflet, culoarea devine emoție, iar cuvântul se transformă în versuri. Lucrări precum Mireasa din Oaș, Fetele de la Căpâlna sau Joc pe Valea Mureșului sunt mărturii ale unei sensibilități artistice aparte, iar tablourile care împodobesc casa, inclusiv portrete ale unor mari scriitori români, transformă locuința într-o veritabilă galerie de artă.