luni, 29 decembrie 2014

Ceasul al 11-lea - Ceasul pocăinţei


Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, crestinul trebuie să trăiască în aşa fel, încât să împlinească numai voia lui Dumnezeu şi să se ferească de păcate, ca şi cum ar trăi penultimul ceas, dinaintea marii Judecăţi. „Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”, spune Cuvântul lui Dumnezeu.

Într-un fel sau altul şi noi, cei de astăzi, trăim un astfel de ceas, anume ceasul socotelilor. Dacă am înţelege mesajul înaintaşilor noştri am vedea că suntem în ceasul al 11-lea, când nu mai putem lăsa pe mâine întoarcerea noastră la Dumnezeu. Azi, dacă auzi glasul Domnului, nu-ţi împietri inima, ne spune Sf. Ap. Pavel, fiecăruia dintre noi. Iar Sf. Ap. Petru, ne sfătuieşte: „Smeriţi-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalţe la timpul cuvenit” ( 1 Petru 5, 6).

Cuvinte dintre ani...



De anul ce pleacă nu-mi pare rău,
Mă descopăr în faţa celui ce vine!
Binecuvântat fie numele tău,
Duminica mea începe cu tine!

Două mii doisprezece, se înfioară
Gândul meu tânăr ca un cocon,
Doamne, adu-mi libertatea în Ţară
Şi nu mi-o lăsa ispitei plocon.

O, iartă-mi, Te rog, Doamne

Acum la sfârșit de an, nu pot decât să spun şi eu alături de poetul și fr. Traian Dorz:

"O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

O intrare creştinească în Anul cel Nou


Ce am făcut eu pentru semenii mei, ce am făcut eu pentru ca hristos să fie adus până la ei, iar ei aduşi până la Hristos?
Iată o întrebare cu care am trecut dintr-un an în altul. Ajuns acasă de la Biserica, m-am dus direct la bibiotecă şi iată peste ce mi-am odihnit privirea:

"Veniţi să facem o intrare creştinească în Anul cel Nou, cu hotărâre şi întovărăşire de luptă împotriva sudalmelor şi beţiilor...
Cititorilor...veniţi să scoatem din casa noastră, din traiul nostru şi al vecinilor noştri aceste două mai păcate care ne pierd sufletul şi neamul nostru: beţia şi sudalma...
Publicăm ami jos o "Hotărâre".
Toţi cei acre voiesc şi se hotărăsc să intre în lupta contra beţiei şi sudalmei vor iscali această hotărâre. Apo horărârea iscălită o puneţi pe peretele casei şi mai ales, în suflet, ca s-o aveţi în tot decursul anului cu voi... spre a vedea câţi am putut purta până la sfârşit lupta cea bună pentru biruinţa Satanei şi mântuirea noastră cea sufletească.
Cititorule, iscăleşte şi tu hotărârea şi intră şi tu în Oastea celor ce se hotărăsc pentru Mântuitorul Hristos şi pentru lupta împotriva păcatelor. Ascultă glasul şi rugăciunea sufletului tău, iscăleşte şi tu şi ţine hotărârea de mai jos:

Reţete de Revelion



După ce ne-am hrănit bine trupul, haideţi să ne hrănim şi sufletul:


1.

Se ia binecuvântare,
se adaug-un strop de soare,
şi o pulbere de stele;
se amestecă-ntre ele.
Se mai pune bunătate,
şi iertare de păcate.
Iar iubire?...
Cât cuprinde!
Şi de la Domnul Hristos
Să aveţi un an frumos.
Mulţumire pentru toate:
Mulţi ani cu sănătate!

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Ce ai primit de Crăciun?

Daruri bune de Crăciun şi în fiecare zi.

Tot mai mulţi şi mai mulţi oameni întreabă în această perioadă: “Ce ai primit de Crăciun?” Problema cu acest accent pe care îl punem la Crăciun este că pierdem tocmai esenţa acestei sfinte perioade. Noi, creştinii, dăm daruri de Crăciun într-o umilă repetare a Darului pe care Dumnezeu ni l-a făcut – Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos. Pentru creştini accentul corect trebuie să cadă pe dăruire nu pe ce am primit.

Un om povestea odată ce i s-a întâmplat în ajunul Crăciunului pe când era băiat. Au ascultat cu toţii povestea naşterii lui Isus, iar apoi au deschis cadourile şi s-au bucurat de ele. Tatăl le-a cerut copiilor să facă linişte şi le-a spus: “Dintre toate cadourile pe care le-aţi primit, vreau să vă alegeţi fiecare câte unul care vă place cel mai mult şi să îl puneţi în faţa voastră.” După ce copiii au făcut aşa cum li s-a spus, tatăl a continuat: “Acum vreau ca fiecare dintre voi să vă gândiţi la cineva pe care îl cunoaşteţi, care este mai puţin norocos decât voi, care nu primeşte cadouri ca voi, iar mâine le vom împacheta şi le vom trimite acestora.” Omul spunea că nu poate uita Crăciunurile din copilărie. Atunci a învăţat că în centrul Crăciunului este gestul lui Dumnezeu care a dat omenirii ce avea mai bun: pe Fiul său. Un gest pe care suntem chemaţi să îl repetăm, nu doar de Crăciun ci în fiecare zi a anului. Cadoul prin excelenţă pe care un creştin poate să îl dea în adevăratul spirit al Crăciunului este tocmai iubirea lui Hristos.

vineri, 26 decembrie 2014

Minune şi Taină - Soborul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu.


Minune şi Taină e viaţa curată,
În care Lumina S-a vrut Întrupată,
În care Iubirea a vrut a Se-aprinde
şi-n care tot Raiul pe veci se cuprinde.

Fii binecuvântată,
Fecioară Preacurată,
Minune şi Taină şi-Altar,
tu, Maica Eternului Har!

Minune şi Taină e Sfânta-ntrupare,
când Cel-Fără-Margini Se strânge-ntr-o zare
şi Soarele Veşnic Se strânge-ntr-o rază
şi Cerul sărutul pe-un Crin Şi-l aşază.

Dumnezeu nu vine niciodată să ne ia ceva. El vine totdeauna numai să ne aducă.

           " Dumnezeu nu vine niciodată să ne ia ceva. El vine totdeauna numai să ne aducă. Hristos, Mântuirorul nostru scump nu vine niciodată la noi spre a ne cere ceva, ci numai spre a ne da, totdeauna.
            Dumnezeu ne-a adus la viaţa pe care o trăim acum. El ne-a adus în familia din care ne-am născut. El ne-a adus în patria unde locuim şi El ne-a adus toate binefacerile de care ne bucurăm. Tot ce suntem şi tot ce avem noi, fiecare, este numai datorită dărniciei, bunătăţii şi dragostei Lui.

            Hristos a venit în lume ca să ne aducă Vestea cea Bună, adică Evanghelia dragostei Tatălui Ceresc, prin care El ne cheamă la Ospăţul mântuirii pe care tot El ne-a şi pregătit-o.
            Şi, odată cu chemarea la Nunta Cerească, El ne-a adus şi Preţul prin care noi putem intra la această Nuntă. Şi tot El ne-a adus şi haina sfântă cu care să ne îmbrăcăm spre a putea sta acolo şi fără de care nu am putea sta la masă împreună cu Tatăl şi cu cei din Casa lui Dumnezeu.

„Dumnezeu este dragoste” – 1 Ioan 4, 8

...dar dragostea nu este un sentiment abstract; ea are nevoie să se fixeze asupra unui obiect. Acest obiect, sunt eu...poţi fi tu cel care citeşti acum...suntem de fapt, noi, toţi oamenii.
Să iubeşti cu inimă largă, înseamnă să trăieşti în larg; să iubeşti pentru veşnicie, înseamnă să trăieşti veşnic. Aşa că viaţa este strâns legată cu dragostea care te face să doreşti să trăieşti. Să trăieşti...pentru că există Cineva care te iubeşte, lângă care doreşti să fii şi căruia îţi face plăcere si-I mărturiseşti dragostea ta, în schimbul iubirii pe care ţi-o poartă. Acesta este motivul cel mai important pentru care merită să trăieşti:
„Să iubeşti şi să fi iubit!”
Nu ştiu ce-mi va aduce viitorul, dar de un lucru sunt foarte sigur, că Domnul Iisus care a dovedit ca a fost cu mine şi în trecut, fiind lângă mine şi în prezent, va fi la fel de aproape de mine şi în viitor. În mâna Lui e cârmuirea lumii şi a fiecăruia dintre noi. El are toată puterea. El mă ajută să învăţ a iubii şi să dărui iubirea pe care o cer celor de lâgnă mine....

marți, 23 decembrie 2014

Colindătorului închisorilor de ger - Centenar Traian Dorz - 100 de ani de la naștere



Tu, drag colindător, ce ai visat biserici pline,
Răsunând de cântec, radiind sfântă lumină,
Azi visul tău s-a împlinit, “La căsuţa unde-i neaua până-n tindă”
Iată, “Minunată-i Noaptea Sfântă”, casa este plină!
Azi tot mai mulţi, cu dor, “Lângă Ieslea Minunată”
Ne-adunăm voioşi cântând, “Sfântă Maică, Sfânt Copil, dulce Taină Sfântă”.

Din adâncul închisorii, ne-ai trimis de sărbători,
O, Sfânt Colind îndepărtat din Noaptea Neuitată…”
Răsună sate şi oraşe…”O Sfânt Colind, o dalbe flori”,
Zorile ne prind adesea, umblând cu Vestea Minunată,

luni, 22 decembrie 2014

Urme-n neaua inimii


Versuri: Sorin Micuțiu
Melodie și interpret vocal: Traian Barna
la Sărbătoarea Nasterii Domnului - 2014

Cum arata locul pe care l-am pregatit pentru a-L primi pe Hristos!

Într-o sceneta de Craciun, un copil numit Ralph, si-a dorit foarte mult sa joace rolul lui Iosif. Atunci când au fost însa împartite rolurile, pentru Iosif a fost numit un alt copil. În acele momente Ralph s-a suparat asa de tare , încât voia sa plece acasa si sa nu mai vina niciodata la biserica.

Pentru ca sa-l linisteasca, mama si învatatoarea de la scoala duminicala, i-au promis un alt rol, numindu-l pe Ralph sa interpreteze rolul proprietarului hanului în care Iosif si Maria au cautat loc de gazduire. Când însa sceneta a fost prezentata în biserica, Ralph a dorit sa se revanseze. De aceea când Iosif si Maria au ajuns în fata sa, cerând un loc pentru gazduire, el a deschis larg usa hanului spunând : „poftiti înauntru!” „Va primesc cu bucurie!” „Avem multe camere libere!”

COLIND DE DOR...



( 3 decembrie 2010 - cu dorul sub pleoape lăcrimând în zori...)


Colindul meu de dor, colind de seară,
Cu versul împletit în rugăciune,
Te chem plângând să vii la mine iară
Să-mi dai cuvânt de-argint şi dar de-a-l spune.

Sub geamul cerului, te chem în taină
Cu-alai de îngeraşi să vii degrabă,
Să-mi pui pe inimă o dalbă haină
Şi –n suflet flori de măr ca o podoabă.

Adu colindători din zări albastre,
Privirile ne umple de iubire;
Să nu mai fie suflete sihastre
Nici Pruncul răstignit de neiubire...
( Mariana L. )

miercuri, 17 decembrie 2014

Scrisoare pentru cei ce nu mai cred în Dumnezeu


Am auzit dragă frate că nu mai crezi în Dumnezeu, Ziditorul cerului şi al pământului, al celor văzute şi nevăzute, în Tatăl Nostru cel Ceresc, în Mântuitorul nostru drag ce S-a jertfit pentru mine, pentru tine şi pentru noi toţi, în Duhul Sfânt de Viaţă Făcătorul şi Sfinţitorul, în Treimea cea de o Fiinţă şi Nedespărţită.

            Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am sa încerc să aduc câteva argumente, care să te facă să te gândeşti foarte bine înainte de a mai afirma vreodată că tu nu crezi în Dumnezeu.

            Doresc să pornim de la un verset minunat din Sfânta Scriptură, care spune aşa: „Cerurile spun Slava lui Dumnezeu, iar facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalm 18,1)

Ca să poţi vedea bine înainte, - ţi se cere mai întâi să priveşti bine înapoi.

"Este o mare nenorocire când un trup nu poate vedea soarele - dar este o şi mai mare nenorocire când un suflet nu-L poate vedea şi cunoaşte pe Hristos.
Căci cât de necesar este soareşe pentru trup, de o mie de ori este mai necesar Hristos pentru suflet."

"Nici bătrâni fără tineri, nici tineri fără bătrâni. Tradiţia fără înoiri este un trunchi fără lăstari. Înnoirile fără tradiţie sunt lăstari fără trunchi"

"Învaţă pe ucenicii tăi, exact cu cuvintele cu care te-a învăţat pe tine maestrul tău, aceasta este datoria ta. Dacă îi poţi învăţa ceva mai mult şi ceva mai bine, asta va fi meritul tău"

miercuri, 10 decembrie 2014

Dacă nu mă iubeşte nimeni, n-am nici o mulţumire!


Astazi am citit in Epistola I a Sfantului Ioan, unde Evanghelistul face  identitatea intre iubire si lumina. Daca vrem sa-l intelegem pe celalalt, trebuie sa-l iubim; si daca-l iubim, ni se lumineaza  adancurile lui. Nu exista lumina in afara iubirii! Nu ajunge sa privim numai lucrurile lumii, ca sa ne luminam.

Am spus ca de-as avea lumea toata, daca nu este o persoana care ma iubeste, nu am nici o multumire. Multumirea e lumina - lumina iubirii. Iubirea e lumina si amandoua sunt  viata. Daca vrem sa avem viata, si nu o viata trecatoare, ci viata  vesnica si o lumina nesfarsita, mereu mai bogata, apoi trebuie sa  iubim. Dar nu putem iubi pe om daca nu iubim pe Dumnezeu. Daca omul nu  e vesnic, nu e acelasi lucru. Numai pentru ca omul este vesnic, il iubesc.

vineri, 5 decembrie 2014

Sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care ii iubim...


Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator.
- Tati, pot sa te intreb ceva?
- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal
- Tati, cati bani castigi pe ora?

- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.
- Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
- Daca trebuie sa stii ...castig 50$ pe ora.
- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat: