Praful uitării
se aşterne peste lume...
Priviri dureroase
rătăcesc căutând
cufere ascunse,
şi taine răsfirate
printre cuvinte
nerostite....
Cum va putea oare iubi
dacă nu ştie ce este iubirea
şi cine este Iubirea?...
Cine înţelege rostul lacrimilor
şi trecerea zâmbetelor,
se bucură în tăcere,
în dragoste,
în chibzuinţă..
Surâde cu ochii,
priveşte cu inima
respiră curaj
şi cântă cu sufletul
sorbind de pe buzele cerului
muzica veşniciei,
nădejdea învierii
şi-n urmă-i va fi lumea,
în faţa lui – Iisus.
(10.06.2009 - scrise cu lacrimile în colţurile ochilor, dar şi în gât...într-un moment când tristeţea îmi sfâşia pieptul )
...un nod în gât...asta am simţit...dar şi speranţă şi unda zâmbetului înlăcrimat...
RăspundețiȘtergereVersuri excepţionale!
Pornind de la ele, mi-am lăst gândul, inima, să scrie:
N-ai putea înţelege
Sunetul zorilor
Şi murmurul luminii
Dacă nu ai asculta
cu inima plină de cânt...
Nu ai putea desluşi
chipuri de îngeri
şi zâmbet de stele
dacă nu ai privi
cu inima vibrând...
Nu ai putea simţi
Mângâierea lacrimilor
Şi adierea gândului curat
Dacă nu ai simţi
Cu inima de copil...
Nu ai putea atinge
Cerul din aproapele
Dacă nu ai avea
Aripi de iubire
Care înfloresc
Când Iisus îţi atinge
Cerul inimii tale...
Frate Sorin imi cer iertare daca acel nod din gat si lacirmiile din coltul ochilor sunt si din cauza mea :( Am simtit in aceste zile cu tot raul se intoarce spre binele celor ce-L iubesc pe Domnul.
RăspundețiȘtergereVa fi bine , chiar daca ne dor multe deocamdata.
Domnul sa te binecuvinteze!